Beautiful || Vkook

32.

În acea zi însorită de august, Hoseok era plecat pentru stagiatura sa, lăsând un Yoongi somnoros între așternuturile albe. Însușindu-și laptopul, îl așeză pe poala sa, căutând baza viitorului său. Avea nevoie de un profesor, ce și-ar depune tot efortul, cât și sufletul, pentru a-l ajuta să își îndeplinească visul. Lumina ecranului determinându-l pe blond să își îngusteze ochii mici, se lovi cu capul de lemnul patului, neavând răbdarea necesară pentru îndeplinirea unei sarcini atât de delicate, însă cu atât mai mult obositoare.

Zilele contopindu-se, la fel ca și soarta ce îi doreau împreună până la un final nedeterminat, Jimin își încheiase fermoarul hanoracului cu diverse culori stridente. Trăgând o ultimă privire în oglinda băii, șatenul își adresă dosarul de pe măsuța de sticlă, decis în ceea ce va urma să practice, cu toată determinarea pe care avea să o demonstreze. Își confirmase, Hyung Sik reprezentase o altă etapă a vieții sale ghinioniste, învățând să aprecieze orice îl înconjura, la momentul potrivit. Fu fermecat pentru câteva momente de senzualitatea bărbatului, afecțiunea de care nu avusese parte în toți acei ani de singurătate. Nu îi egala iubirea ce i-o purtase lui Yoongi, doar o altă atracție fizică, posibil plăcerea trupească. Urmase alte serii de întrebări, cum ar fi: "Chiar îl doresc în viața mea?". Răspunsuri cu negare. Îl uitase cu rapiditate, gândul său zburând către căi ce îl vor ajuta să depășească teama față de societate.

Trecând pe lângă clădirea ce îi oferise o amintire, o alta dureroasă, Jimin își contopi pleoapele, ascunzând irișii cu un gol ce l-ar fi observat orice trecător. De fiecare dată, va trage aer adânc în piept, înghițind toate defectele ce îl caracterizau. Dezlipindu-și cele două perechi de gene dese, o siluetă familiară îl întâmpinase, un sentiment plăcut traversând întregu-i trup. Inima îl îndemna să rămână pentru aflarea unei noi vești, ce l-ar încânta pe plan material, nu atât de mult sufletește.

- Oh, Jiminnie, îl salută brunetul, apropiindu-se cu lejeritate de trupul slăbit al băiatului.

- Hoseok hyung, îi întoarse gestul, plecându-și ușor privirea.

- Facultatea de litere? i se adresă cu specificul său zâmbet radiant, Jimin observându-i paharul plin cu cafea fierbinte. Degetele sale lunguiețe, înfășurate în jurul obiectului maroniu îl făcuse pe băiat să perceapă că Yoongi merita cu adevărat fericire, Hoseok fiind mult mai perfect pentru băiatul cu probleme interioare.

Scărpinându-și ceafa inofensiv, Hoseok nu ar fi crezut vreodată că șatenul ar putea fi o companie atât de plăcută, discutând pe diverse teme ale vieții, descoperind că în interiorul băiatului se purtau adevărate războaie, biruindu-i optimismul, îmbătrânindu-l pe cel cu inimă cicatrizată. Tânărul i se confesase celui mai mare cu câțiva ani, sfârșind prin a rosti următorii săi pași spre un job cât mai stabil.

- Aș vrea ca Yoongi să ți se asemene, îți apreciez această gândire! Să nu uiți, nu renunța la îndeplinirea promisiunilor! Tocmai mi-ai confirmat ceea ce îți dorești cu adevărat, să nu mă dezamăgești, Park Jimin, îi spuse cu voce caldă, voind să îl mustre, însă șatenul o luă ca pe o încurajare de care avea disperată nevoie.

Ridicându-și buzele pentru a forma un zâmbet larg, ce îi acoperi întregul chip, Hoseok îi oferi palma sa băiatului, oferindu-i prin aceasta sprijinul după care râvnise atât amar de vreme. Acceptând apropierea dintre ei doi, spera să nu mai fie dezamăgit, pășind cu dreptul pe această cale luminoasă.

*

Nici bine nu păși pe pragul casei lor, căci Yoongi îl primise cu o îmbrățișare ce îl dezichilibrase pentru câteva fracțiuni de secunde. Chicotind, brunetul își înfășurase brațele obosite în jurul taliei subțiri ale blondului său, odihnindu-și chipul pe claia sa proaspăt spălată.