Și vreau să plâng, să râd, să zâmbesc atunci când îmi amintesc de tine.
09.02.2017
Te iubesc doar pe tine, Jeon Jungkook.
#215 în altele - 21.02.2017
#101 în altele - 17.03.2017
14:04: Ai zis că vei veni să mă iei din fața clădirii unde am avut practică?
14:06: Sunt ocupat.
14:08: Te rog, prietene. Cine a avut cea mai mare grijă zilele acestea de tine?
14:10: Chiar dacă mă manipulezi, voi ajunge în 5 minute. Sunt prin zonă.
Având un zâmbet larg întipărit pe chip, Hyung Sik recitea mesajele primite de la blondin, mulțumit că îi acceptase rugămintea. Vor avea ocazia să se vadă în acea zi de vară toridă, profitând și de faptul că nu va trebui să parcurgă un drum lung, singur. Chipeșul brunet a participat cu clasa sa la o practică ce consta în demonstrarea unui sigur și unic loc de muncă. Semaforul indicând culoarea de trecere, Hyung Sik își ridică sprâncenele nerăbdător, etalându-și dantura perlată odată cu observarea băiatului.
- Jimin-ssi, sunt aici! strigă cât să atragă atenția trecătorilor, mișcând din brațe haotic, provocând rușinea blondului.
Dintr-un anumit motiv necunoscut, Jimin uită să clipească, cu buzele strâns lipite analizându-i îmbrăcămintea noului său prieten. Cămașa albă, ce era băgată cu grijă în pantalonii de stofă gri, i se potrivea de minune corpului său ce nu mai părea atât de slab, umerii brunetului determinându-l pe Jimin să înghită în sec. Până și cărarea părului era schimbată, Hyung Sik încruntându-se din pricina holbării dubioase a băiatului.
- Te simți bine? îl întrebă, chicotind când blondul tresări.
- Cum a fost vizita? schimbase cu rapiditate subiectul, îndesându-și palmele în buzunarul blugilor tăiați.
- Minunat, magnific, toate cuvintele de laudă! De abia aștept să dau examenul și să ocup un loc în această agenție! Vezi tu...
Entuziasmul băiatului cu cravata neagră nu putea fi observat de către Jimin, atenția sa axându-se pe expresiile faciale ale brunetului. Cu buzele întredeschise, băiatul se pierdu în farmecul celui din fața sa, răsuflarea lui Hyung Sik readucându-l pe plaiurile noastre.
- Ai fost atent la ceea ce ți-am zis, Jimin-ssi? își subliniază ultimul cuvânt, Jimin fiind cu totul pierdut în timp și spațiu.
- Hai doar să mâncăm, după te conduc la autobuz! i se adresă brunetului, pornind-o la pas înaintea acestuia.
Hyung Sik își mușcă buza inferioară zâmbitor, fiind foarte sigur că va avea să se apropie de băiat din ce în ce mai mult. Drumul spre cel mai apropiat local fu unul liniștit, brunetul fredonând o melodie cunoscută de Jimin. Glasul băiatului era unul plăcut, pentru a nu îi distrage atenția, cu subtilitate privindu-l de la depărtare. Avea în gând să i se alăture, însă pentru blond, cântecul dinaintea somnului va fi vocea melodioasă a lui Hyung Sik.
- Ce vrei să comanzi? îl întrebă pe Jimin, acesta dezvăluindu-și expresia frustrată de după meniu.
- Hyung Sik, ți-am zis că eu fac cinste, insistă acesta, obținându-i chicotul celui mai mare.
- Concentrează-te pe ceea ce ai nevoie, amice! Vreau să fac impresie bună în fața ta, de fiecare dată când ne întâlnim, îi mărturisi cu sinceritate și cu dominanța-i specifică, Jimin afundându-și chipul în palma sa micuță.
Deși comandase o salată simplă, pe de altă parte și cea mai ieftină, Hyung Sik îl surprinse cu carne de vită îmbibată în sânge, zâmbindu-i inofensiv. Pufnind, Jimin nu putea înghiți toată acea delicatesă, fiind învățat cu puținul. Bărbatul se încruntase la observarea jocului cu furculița a blondului, o idee surâzându-i în rațiunea-i jucăușă.
- Jimin-ssi, deschide gura! rosti cu glas mieros, Jimin neavând timp pentru a protesta.
Întinzându-și brațul cu grija de a nu își păta cămașa, blondul ezită câteva secunde, expresia rugătoare a noului său prieten determinându-l să cedeze pentru acea dată. Ar minți dacă s-ar împotrivi sentimentului plăcut de a avea pe cineva alături, un umăr unde să își plângă regretele și frustrările sufletești. Totuși, cu siguranță era sigur că se va învăța cu astfel de afecțiune, în cele mai neașteptate momente, având să îl părăsească. Nu că ar fi primul.
- Ah, ce vreme minunată! Ar fi păcat să stau închis în casă, își exprimase opinia, Jimin zâmbind cu colțul gurii.
- Vei găsi cu cine să ieși, îi tăiase elanul brunetului, acestuia începând să îi tremure ochiul stâng.
- Dar tu? Presupun că nu ai nimic mai bun de făcut, insistă pe același subiect, fiind cât se poate de calm.
- Am programare la frizerie, îi făcu cu ochiul, urmând ca Hyung Sik să bolborosească pentru sine.
Învins, fu condus de Jimin în stația de autobuz, abătut, Hyung Sik nevoind să se despartă de amicul său. Timpul petrecut împreună era atât de prețios, inconștient continuând să îl provoace pe Jimin, în inconștiență. Aveau să se ardă.
- Se pare că a sosit autobuzul, spuse dezamăgit, Jimin aprobând prin mimica capului. Ei bine, pa!
Făcându-i cu mâna, Hyung Sik se așeză pe cel mai apropiat scaun din dreptul geamului, săvârșind mișcări ale brațelor continue. Provocând amuzamentul celui ce părea cu atât mai mic ca înălțime, Jimin îl imitase, fiind fericit că îl întâlnise. Îi însenina zilele fără ca măcar să aibă habar.
15:54: Te-ai tuns? 😓
16:00:
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
16:02: O să mor încet fără să apuc să te văd, om frumos care ești!!
16:03: 😂
16:03: Nu te-am întrebat, de unde ai numărul meu?
16:05: Rămâne o întrebare pentru următoarea zi când ne vom revedea. 😏
16:06: Atunci voi prefera să rămân fără răspuns.
16:08: Fii sigur că voi veni să te scot din acel apartament neîncăpător!
Fiind rândul său în a zâmbi, Jimin își întinse întregul trup în așternuturile proaspăt spălate, inhalând parfumul plăcut și îmbătător. Imaginea băiatului brunet i se întipărite în memorie, oriunde ar fi mers, silueta sa bântuindu-l. Era un sentiment straniu, în același timp unul familiar. Evita să își răspundă confuziei acumulate, dând vina pe răceala ce va urma să îl irite.
