Beautiful || Vkook

31.

Jimin își înfășurase intenționat brațele slăbite în jurul taliei brunetului, voind să îl aibă doar pentru sine. În acea seară cu miros de lavandă, șatenul adormise pe bazinul bărbatului ce îi analiza chipul lipsit de griji, jucându-se cu firele răzlețe de păr ale băiatului aflat încă în suferință. Voia doar să îl vindece.

Totul era precum un vis, din care Jimin nu își mai dorea să evadeze. Împărțind aceeași masă, dezlipindu-și pleoapele, găsind aceeași siluetă a brunetului, nepărăsit, șatenul având poftă de mâncare, timpul trecând fără ca măcar să fie sesizat. Dimineața alături de Hyung Sik era una inegalabilă, necomparativă cu cele precedente, petrecute în lacrimi. Periindu-și dinții împreună, având dreptul de a-i explora picurii ce i se întipăriseră pe chipu-i ușor bronzat, Jimin începuse să zâmbească necontrolat, luminând întreaga baie cu faianță albastră.

Decizând să meargă împreună la un muzeu apropiat, Hyung Sik era frustrat, având aceeași ținută ca din ziua ce trecuse foarte repede. Chicotind pe seama acestuia, brunetul nu își putea explica starea de bine a prietenului său, decizând să își axeze întreaga atenție pe ceea ce vor urma să vadă. Dorea neapărat săvârșirea unor poze, drept amintire.

- Nu mă mai poza, Hyung Sik! îi strigă numele cu o notă înaltă a glasului, bărbatul zâmbind la observarea capodoperelor proprii.

- Chipul tău pare atât de natural la lumină, trebuie să mă înveți neapărat aceste trucuri ale cosmeticelor! i se adresă oarecum fermecat de masculinitatea băiatului, decizând să își înfășoare cămașa în jurul taliei.

- Hyung Sik, ești doar într-un maiou, rosti stânjenit, haina mulându-se perfect pe mușchii ce nu credea că îi va avea vreodată brunetul.

- Jimin-ssi, să facem o poză împreună! îi ignoră gândurile necurate, apropiindu-se prea mult de cel ce obrajii mai aveau un pic și îi luau foc.

Chițăind cuvinte indescifrabile, Jimin își așeză palmele pe chip, nevoind să aibă asemenea fotografii cu bărbatul ce credea că nu va mai avea să îl vadă vreodată. Văzându-l pe șaten încordat, Hyung Sik plescăi din buze nemulțumit, aplicându-i un sărut pe creștet. Plăcut surprins, Jimin îi acceptase apropierea într-un moment de slăbiciune, uitând parcă să clipească și să respire. În tot acest timp, brunetul făcu multe fotografii, rotindu-l pe cel mic de statură pe călcâie, pentru a-l captura într-o îmbrățișare drăgăstoasă. Scâncind din cauza uimirii, inima lui Jimin avea să îi părăsească cutia toracică, inhalând parfumul bărbătesc, ca și cum nu va mai avea această ocazie într-o altă zi cu soare.

- Perfect, le voi posta neapărat pe Twitter! își exprimă mulțumirea și entuziasmul Hyung Sik, revoltat, Jimin voind să îi aplice câteva palme peste pieptu-i lucrat.

Blocându-i acțiunile ce îi aduceau pe amândoi în dezavantaj, brunetul își mută buzele pe fruntea netedă a băiatului, Jimin pierzând o bătaie a inimii ce nu va mai rezista în acea după-amiază. Închizându-și pleoapele, ispita era prea mare, având să cedeze, exteriorizându-se de toate sentimentele ce îl copleșise.

- Hyung Sik...

- Să mergem la o cafenea! Îmi este sete, și avem wi-fi! îi întrerupse inconștient fraza, ușurat din pricina crezării că Jimin avea să îl mustreze pentru apropierea bruscă.

Înghițindu-și propria salivă, Hyung Sik o luase înainte cu pași repezi, în timp ce Jimin medita la cele întâmplate. Instinctele sale de vânător se vor arăta în cele din urmă, sperând să și le mențină pentru sieși.