Beautiful || Vkook

10.

Lacrimi se revărsau în sufletul său ce purta un război interior, voind să zâmbească mai mult ca orice. Era atât de frig în inima sa, picăturile reci rănindu-l în nenumărate rânduri. Se întâlniră în aceeași stație de autobuz, pe aceeași bancă prăfuită și scrijelită cu nume hoinare, ce astăzi nu mai există. Taehyung cu buzele uscate, Jungkook cu claia maronie răvășită. Brusc, toate amintirile li se derulau cât timp își studiau irișii sclipitori, frumosul șaten înghițindu-și orice urmă de suspin. Cel mare voia să îl atingă, i se părea atât de ireală năucirea minții sale, încât îl determina să creadă cu putere că nu își mai iubea logodnicul.

Sfârșitul lunii iunie era cel mai sufocant moment din viața celor doi tineri, observând că autobuzul avea să nu îi mai onoreze cu prezența, alegând să plece pe drumuri opuse, complet paralele, fără cale de intersecție. Jungkook începuse să plângă, neavând puterea de a își stăpâni suspinele și șiroaiele de lacrimi ce îi ardeau chipul alb. Taehyung își lipi palmele, începând să și le maseze, fiind unica sa cale de a își pune ordine în gânduri. Își trecuse limba peste buzele sale uscate, neavând timp de a își retrage acțiunile.

Rotindu-se pe călcâie, brunetul înainta pe același drum ce a ales Jungkook să îl parcurgă. Umerii șatenului erau lăsați, plângându-și de milă. Acoperindu-i cu palmele sale mari, îi oprise trupul din a mai săvârși orice pas minuscul ce le-ar fi distrus relația. În bătaia soarelui, inelele identice străluceau atât de intens, încălzind atmosfera tensionată dintre cei doi băieți ce se iubeau nespus de mult. Cât timp Jungkook îi aștepta orice reacție, pierzându-și răbdarea, medita la situația la care a fost expus. Era cea mai slabă persoană ce o cunoscuse vreodată, râvnind la o afecțiune ficțională și iubire greu de obținut.

Așezându-și palmele pe obrajii iubitului său, Taehyung își lipi inocent buzele de ale șatenului, fără a i le masa. Dragostea ce îi umplea inima cu bucurie băiatului îl făcuse să își înconjoare brațele în jurul taliei brunetului, întrerupând sărutul pentru a-și zrobi din nou buzele de ale acestuia. Având ambele pleoape închise, cei doi profitau de orice act intim, tânjind astfel de momente ce îi amăgesc în defavoarea lor. Împletindu-și limbile înfierbântate și cu o aromă de mentă, Taehyung își scăpase un suspin, o lacrimă neastâmpărată imobilizându-i orice gest de a continua. 

Conștient că miracolul se terminase în acea zi însorită, Jungkook refuza să își dezvăluie cei doi iriși abisali.

- Jungkook, i se adresă brunetul, înainte de a-și continua fraza, cel mic aprobând prin mimica capului.

- Știu, regreți, îi spuse, tăindu-i firul ce credea că va reuși să îl parcurgă până ce vor avea să se împace. Cu pleoapele întredeschise, Jungkook oftă, nevoind să își șteargă lacrimile ce îi pătase chipul lipsit de imperfecțiuni.

- Nu voi regreta alegerile făcute pentru a te avea, îi negă gândurile pesimiste, readucându-i speranța de mult pierdută.

Sorbindu-i pătimaș buzele rozalii ale băiatului, Jungkook își împletici degetele cu ale logodnicului său, amintindu-și că era singur acasă. Casa lor.

*

Lipindu-i spatele masiv de peretele alb, șatenul își astâmpăra orice impuls de a domina, gemând în gura iubitului său. Lăsând dâre de salivă pe pielea fină a gâtului, irișii i se pierdeau în orbite din cauza plăcerii, membrul băiatului pulsând la limitele puterilor. Înfășurându-și picioarele lucrate în jurul taliei lui Taehyung, acesta rupse dezmierdările trupești pentru a urca scările semnificative, dormitorul găsindu-i din nou împreună, pentru a forma un întreg.

Aflându-se deasupra lui Jungkook, îi privi cu insistență ochii sclipitori, cerând permisiunea de a continua. Nu aveau nevoie în acea după-amiază de cuvinte inutile, îndepărtându-i orice piesă vestimentară, Taehyung năpustindu-se peste pielea catifelată și albă a șatenului. Reușind să îl aducă până în pragul nebuniei, Jungkook își lipi tandru buzele de ale acestuia, cu sentimente mult mai puternice comparativ cu prima zi în care își recunoscuse inima războinică. Brunetul nu voia să își rănească unica sursă de fericire, astfel, trecându-și cu grijă degetele lungi peste punctul forte al celui mic. Încordându-și spatele, nu va mai avea să reziste tentației prea mult timp, Taehyung penetrându-l, lăsând ca gemetele sale să se contopească cu cele ale lui Jungkook. Îmbrățișându-l strâns din teama de a nu se evapora, părăsindu-l din nou, broboane de transpirație curgeu lent de-a lungul tâmplelor șatenului. Oricât de mult aprecia că Taehyung își călcase pe mândrie pentru a avea încă un moment unic, Jungkook era îngrijorat că va fi pentru mult timp singur, fără vlagă și dorința de a lupta.

- Te iubesc atât de mult, îi șoptise cu respirația întretăiată, brunetul zâmbind.

- E tot ce mi-aș putea dori.

Adormise îmbrățișați, ascultând bătăile ritmatice ale inimilor cicatrizate. Simțindu-se atât de bine, iubiți și potrejați, se apreciau din ce în ce mai mult. Își doreau fericire.

Din această cauză, Taehyung înțelese greșit întreaga situație cu care Jungkook avea să se războiască pentru un timp îndelungat. În acea seară târzie, suspinele celui mic umpleau dormitorul ce îi păstrase mirosul fostei sale iubiri, inelul din argint al brunetului ocupând o mică parte de pe dulăpiorul șatenului.

~ Aștept păreri ~