Enigma Otiliei (Versiunea: || Selly FF || )

Prolog

Ştiam ca nu e o idee bună să îi cunosc, dar sunt foarte dubioși și aș vrea să dezleg misterul ce se ascunde în spatele acestor priviri inocente.
Din toate privirile ațintite asupra mea, o pereche de ochi ciocolatii mă sorbeau din priviri, intimindându-mă. Absorbea fiecare particulă din corpul meu, fiind foarte atenți la detalii. Nu știu ce avea exact să însemne asta, dar simțeam că m-am lăsat vânată.
I-am schițat un zâmbet în colțul gurii dar nu mi-a răspuns în același mod, mi-a făcut un semn din mână ușor timid după care s-a îndreptat spre mine.
Picioarele mi s-au înmuiat și simțeam că în loc de picioare  am plastilină. Așa mă simțeam și pe interior. Cum era posibil să îl fi văzut de vreo câteva minute și deja să simt că se joaca cu mintea mea? Mă simt ușor modelată de privirile lui, mai bine zis sunt muza ochilor lui ce mă priveau cu cât mai multă atenție pe parcurs ce se îndrepta.
S-a oprit lângă mine și mi-a murmurat ușor niște cuvinte pe care nu le puteam desluși, trăsăturile lui bine definite captându-mi in totalitate atenția.
Tenul curat fără nici măcar o impuritate îl puteau defini ca fiind perfect. Buzele ușor crăpate dar groase îi dădeau un aer masculin enervant de seducator.
Parfumul bărbatesc îmi intra ușor prin nări și mă făceau să simt deja *plăcerea absoluta*.
O imagine cu el sărutându-mi ușor fiecare parte din corp, mângâindu-mi ușor șoldurile și privindu-mă precum o operă de artă în timp ce se juca ușor cu mâinile mele îmi invada creierul.
Instant m-am trezit la realitate când mi-am dat seama că toți 4 aveau să plece. Oare o sa îl mai văd cât de curând? O să am șansa să îl cunosc vreodată  și să simt pe pielea mea placerea absoluta provocată de el?
Nu ințeleg de ce gândurile astea îmi treceau prin cap, dar atracția fizică pe care o simt pentru el e mult mai puternica decât voința mea de a medita asupra celor întâmplate.
Dar ce s-a întâmplat de fapt? M-a privit iar eu am căzut în plasa lui. Firea ușor influențabilă își dă arama pe față, dar ma voi controla oricât de grea e presiunea pe care o simt în preajma lui.

Parfumul, ochii, buzele, înfățișarea lui ușor rebelă mă înnebunește peste cap provocându-mi un orgasm vizual. Dacă până acum imaginea băiatului perfect nu avea loc în mintea mea, acum știu că pentru mult timp creierul meu va fi ocupat cu imaginea acestui băiat.
Nici nu știu ce mă atrage atât de mult la el. Și de ce? 
Îl privesc atentă cum se îndepărta repejor de mine, inspirând încă o dată aerul, care speram să fie învăluit de parfumul lui. Trebuia să fac orice să îl mai văd o dată, de 2, de 3 ori sau de ori câte ori e nevoie ca să mă satisfac vizual.