Enigma Otiliei (Versiunea: || Selly FF || )

31

Pentru ultima oară mă holbez în oglindă la rujul aplicat cu delicatețe pe buze și îmi încalț pantofii stiletto nude. Îmi verific telefonul pentru ultima oară și îl bag în geantă dar nu înainte să chem tu taxi pentru a mă duce acasă la Ramona, locația petrecerii organizată de aceasta. 

În 10 minute am ajuns acolo și rapid am dat banii taximetristului. Am privit mirată imensa vilă în care Ramona locuiește și am expirat înainte să intru. Muzica exploda din boxe iar acest lucru se auzea de la mare distanță. Intru în casă cu piciorul stâng evitând superstiția conform căreia dacă intri într-o casă cu piciorul stâng vei avea parte de ceva neplăcut sau ghinion. Mii de fețe necunoscute îmi tăiau calea și căutam disperată cu privirea pe cineva cu care sunt prietenă sau mă cunosc cât de cât, iar căutarea mea  a fost întreruptă de o ciupitură pe posteriorul meu. 

- Otilia! Mă bucur că ai venit! încercă Ramona să țipe dar muzica dată la maxim o întrerupe. 

- Și eu de asemenea mă bucur, spun schițând un mic zâmbet. 

- Acum că ai venit..ai liber la distracție! Răsfață-ți papilele gustative cu cele mai delicioase dulciuri din Candy Bar. După cum vezi mâncarea este asortată după gusturile fiecăruia și se împarte pe secțiuni, distrează-te! țipă Ramona cât se poate de tare dansând și fredonând melodia. 

- Scuze că te întreb.. dar unde îți este prietena? mă întrebă una dintre fetele ce fac parte din gașca Ramonei. 

- Este ocupată, are niște treabă. 

- Ce fraieră! râse tipa respectivă. 

Îmi dau ochii peste cap și o împing ușor, după care plec să gust ceva din mâncare și să beau ceva. Mă concentrez asupra mâncării și fredonez melodia pierdută printre gândurile mele, singurul lucru la care mă puteam gândi este dacă Andrei se află aici. Știu că a zis că nu vine în seara asta și că petrecerile nu sunt tocmai genul lui dar sincer pare genul lui de petrecere. Fete bete dansând lasciv în jurul băieților de a 12 a sau doar fete bete,  băieți care fumează, înjură și glumesc pe seama fetelor și..eu. Cred că sunt singura normală de la petrecerea asta. Poate Emilia avea dreptate să nu mă duc, mă plictisesc teribil și cred că mâncarea este singurul lucru ce mă ține aici. 

Îmi torn suc în pahar și simt o atingere fină pe umărul meu dezgolit și îmi îndrept privirea către.. Max. 

- Max?! Ce faci aici? spun oarecum entuziasmată întâlnindu-mă cu cineva pe care îl cunosc cât de cât. 

- Ceea ce probabil faci și tu. Îmi caut rostul aici, spuse și își turnă suc în paharul său. 

- O cunoști pe Ramona? întreb curioasă. 

- Da, am fost colegi de generală și o cunosc cât se poate de bine, doar am vrut să văd ce s-a mai schimbat pe aici, nu am mai trecut de mult pe aici. Eram buni prieteni. Doar că.. ne-am schimbat și liceul ne-a distanțat. 

Am continuat să vorbim și să mâncăm. Cred că în privința lui Max m-am înșelat. Nu e deloc așa rău precum îl credeam. Firea deschisă și comunicativă îi scoate la iveală abilitățile de lider. Spun asta pentru că este destul de dezghețat și vorbește foarte mult și din fericire are niște argumente interesante, iar fiecare vorbă pe care o rostește este coerentă. 

În timp ce râdeam de glumele lui Max, mai bine zis de râsul pe care îl are atunci când face glume, simt o pișcătură pe spate ce mă face să mă întorc instant și să caut cu privirea vinovatul. În spatele meu se aflau băieții de la 11B care stăteau pe canapea și râdeau cu gura până la urechi probabil de expresia indignată a feței mele. 

- Dumitrescu, vino aici! strigă Daniel. 

Eu cu Max ne-am privit simultan și am ales să mergem lângă ei. Nu mă simțeam foarte comod și instant am simțit că l-am pierdut și pe Max atunci când a început să dea mâna cu " cel mai popular" băiat din liceu. Nu făceam nimic altceva decât să rezist mirosului insuportabil de fum și glumele proaste pe care le-am auzit despre fundul Ramonei. Max aproape se făcea că nu mă cunoaște iar eu mă plictiseam de moarte. Îmi verific telefonul și observ 5 apeluri nepreluate de la Emilia și aleg să îi dau un scurt mesaj în care îi zic că mă distrez de minune și totul e nemaipomenit aici, sper să își dea seama că sunt ironică.  Tastez rapid mesajul și privesc ce se mai întâmplă în jur. Cum ziceam, nimic interesant aici. Chiar cred că e cazul să plec simt că în scurt timp o să devin și eu batjocora acestora și singurul lucru pe care mi-l doresc e să ajung ținta glumelor proaste sau subiectul de bârfă de la cantină. 

Când dau să mă ridic, o mână puternică mă strânge de braț și mă trage pe canapea. 

- Ce faci Olivia? râse Daniel. 

- Numele meu este Otilia și fac bine, mă pregătesc să plec. 

- Stai ce!? De ce? Petrecerea de abia acum începe, ai puțină răbdare. 

- Cred că am avut destul de multă răbdare până acum și nu a fost nimic impresionant sau nemaivăzut, deci cred că cel mai bine ar fi să mă car. 

- Nu te voi lăsa să pleci! Învață să te distrezi fato, cum fac ele! exclamă Daniel arătând cu degetul către fetele din clasa lui ce dansau și erau mahmure. 

- Pentru mine nu asta înseamnă distracția. Acum te rog, îmi faci loc să trec? 

- Nu! Bea! Vrei? zise și îmi întinde un pahar cu whisky. 

- Nu beau alcool, scuze, în plus sunt sătulă. 

- Bea! îmi porunci Daniel pe un ton cât se poate de imperativ, apoi râse. 

Îl privesc ciudat apoi dau peste gât cât de repede pot băutura. 

- Ești mulțumit acum? Pot pleca? 

- Dansează cu mine pe melodia asta apoi ești liberă să faci ce vrei! 

Pufăi nervoasă și îmi întinde mâna ca să dansăm. Recunosc că la început îmi venea să îi trag una în față de nervi dar pe parcurs a început să îmi placă modul în care dansez și modul în care mă privea.Mă privea impresionat ca și cum nu s-ar fi așteptat la asta de la o ratată. Tot ce pot să îmi aduc aminte este numărul record de pahare de băutură pe care le-am putut bea într-un timp foarte scurt. Îmi aduc aminte avansurile pe care Daniel mi le făcea și pe care eu i le acceptasem cu ușurință fiind sub influența alcoolului. 

Nu am idee ce s-a întâmplat în seara aia, mai exact în noaptea aia, dar dimineață îmi pot aduce aminte exact că m-am trezit înfășurată într-un cearceaf alb, la fel și Daniel ce dormea dus lângă mine în dormitorul părinților Ramonei cât și prezervativul plin răvășit pe podea.