Enigma Otiliei (Versiunea: || Selly FF || )

7

Am ajuns acasă și m-am trântit în pat, deschizând laptop-ul, mai exact Netflix. 2 ore numai filme au fost minunate mai ales mâncarea pe care mi-o cumpărasem. Mi-am lins degetele, simțind pentru ultima oară gustul meu preferat: gustul de nachos. 

În timp ce făceam curățenie pe pat, aud o bătaie puternică în ușă. M-am grăbit să deschid, gândindu-mă că e Emilia care îmi aduce caietele de astăzi de la școală, însă era femeia pe care o uram cel mai mult, Cristina, amanta tatălui meu. 

- Tata e la serviciu, în caz de l-ai căutat și pe acolo nu și l-ai găsit probabil se ascundea de tine. 

A început să râdă fals, și a pășit pragul casei mele privind în jur destul de satisfăcută. 

- Nu am venit să vorbesc cu tatăl tău, ci cu tine. 

- Cu mine? Cred că glumești. Noi nu avem ce discuta. 

- Nu vreau să pierd foarte mult timp pentru că mă așteaptă un masaj exotic, așa că o să îți spun pe față tot ce am zis. Nu te mai băga în viața tatălui tău și stai departe de relația noastră, deja tatăl tău începe să aibă remușcări din cauza ta. 

- Are remușcări? Foarte bine. Poate așa realizează greșeala imensă pe care a făcut-o culcându-se cu tine. 

- Singura greșeală pe care tatăl tău a făcut-o a fost căsătoria cu mama ta, și bineînțeles, nașterea ta. 

Deja fierbeam de nervi simpla ei prezență mă irita foarte tare, dar nu trebuia să o las să mă vadă rănită, așa că i-am aplicat o palmă peste tenul ei tencuit, se pare că palma mea i-a luat o bună parte din machiaj. 

- Nu cred că ai făcut asta, mucoaso! spuse de parcă urma să se transforme. 

- Ești doar cu 4 ani mai mare decât mine, nu e o diferență atât de mare. Până la urmă tatăl meu ți-ar putea fi tată, iar eu astfel aș fi sora ta, și știi tu, surorile se mai tachinează între ele. 

- O să plătești pentru asta, îți promit. 

- Nu înțeleg de ce tot tu ești cea rănită? Nu e ca și cum tu ai distrus o familie, și nu e ca și cum tu ai venit în casa mea să cauți ceartă amenințându-mă că cine știe ce Dumnezeu o să îmi faci. Până la urmă, tu ești doar o amantă, nu o să ajungi niciodată. Știi tu, din asfalt nu faci grădină, nici din curvă gospodină. 

Am zâmbit victorios, iar ea nu a mai zis nimic, și m-a privit cu foc, plecând. Nu îmi stă în fire să mă comport așa, dar a sărit prea mult calul. Nu știu ce a văzut tata la ea, nu înțeleg de ce a făcut asta? 

După câteva secunde s-a auzit o bătaie în ușă așa că m-am grăbit să răspund, dacă era Cristina, nu mă mai rețineam deloc să îi zic ceva care o poate durea și mai tare. 

- Ce dracu mai vrei? spun eu țipând 

- Cred că agresivitatea ta se datorează Cristinei, nu? spuse râzând Emilia. 

- Da, așa e, îmi cer scuze. Ne-am certat puțin, și nu s-a lăsat prea plăcut. 

- Ești bine? 

- Da, chiar foarte bine. Mă bucur că de data asta nu m-am mai reținut să îi zic în față vreo două.  Mi-ai adus caietele? 

- Sunt chiar aici, spuse ea înmânându-mi ghiozdanul. 

- Nu vrei să rămâi pe la mine? Oricum astăzi nu scriu nimic, mă apuc mâine. Să mai petrecem puțin timp împreună. 

- Ce te făcea să crezi că aș fi plecat? 

Am râs și i-am făcut semn să urcăm în camera mea. Cum a intrat, s-a dus direct spre garderoba mea, unde mi-a luat hainele și le-a fluturat în aer. 

- Ce faci acolo? Lasă-mi hainele! Emilia!

- Am o surpriză pentru tine! Andrei vrea să îți facă cunoștiință cu un băiat. 

- E bine că își dorește, dar fără acordul meu nu se poate îndeplini acest lucru. 

- Nu contează. 

Într-o oră deja eram gata. Emilia mi-a ales niște haine cât de cât ok demne pentru o întâlnire, m-a machiat și mi-a făcut niște bucle cu drotul. În acest timp o tot întrebam lucruri despre acest băiat, și mi-a spus că Andrei nu i-a povestit prea multe, doar că e un tip foarte de treabă, inteligent și se potrivește bine cu mine. Nici nu înțeleg de ce accept să fac așa ceva, poate că m-am  plictisit de monotonia din viața mea, și am nevoie de puțină distracție, până la urmă, ar trebui să mă simt mândră că un băiat e interesat oarecum de mine.  

** 

În scurt timp am ajuns la locul în care Emilia mă ghidase, ea nu a venit cu mine, doar era un fel de GPS al meu, care mă ajuta să identific locația. Din spusele ei, acolo a fost locul în care ea și Andrei s-au întâlnit pentru prima dată, și este un loc superb, cică. 

Era un fel de restaurant, de care sincer eu nu mai auzisem în viața mea. Nici nu știam că avem acest gen de restaurant la noi în oraș, acum observ cât de puțin îmi cunosc orașul, spre rușinea mea, căci Craiova a fost, este și va fi un oraș superb. 

- Acum intră acolo, distrează-te și fii naturală! Dacă tipul nu se va îndrăgosti de tine înseamnă că fie e un mare idiot care nu are gusturi la femei ori e gay. 

- O zici de parcă gay ar fi o jignire. 

- Nu am zis că e o jignire, dar, haide nu mai trage de timp, și intră! Trimite-mi mesaje. 

Emilia a închis, iar eu trebuia să văd ce fac, mi-a spus că Andrei va fi acolo cu tipul. Doamne, acum o oră eram nervoasă că mă certam cu idioata aia care mi-a distrus familia, iar acum sunt într-un restaurant de care nu auzisem niciodată așteptând ca iubitul dubios al celei mai bune prietene ale mele să îmi facă cunoștință cu un tip. Grozav. Din nou, ce e în capul meu? 

M-am așezat la o masă poziționată înspre geam, ca să pot admira peisajul și pentru a mă răsfăța în razele soarelui ce bate puternic. Sper ca Andrei să mă observe și să nu fie necesar să fie prea mare zarvă în a mă găsi, ar fi mai ușor dacă ar vorbi direct cu mine, fără să o transforme pe Emilia într-un porumbel mesager.