Enigma Otiliei (Versiunea: || Selly FF || )

6

Nu am apucat să zic nimic, Emilia m-a îmbrățișat strâns și mi-a spus: " Du-te ,vei fi în siguranță."

Andrei a dat din cap și mi-a făcut semn să plecăm, le-am făcut din mână lui Vlad și lui Max, după care l-am urmat pe Andrei. Mersul îi era rapid, însă nu prea puteam să țin pasul cu el, el aproape alergând la mașină. Mi-a deschis ușa și mi-a făcut semn să intru, după care a intrat și el în partea șoferului, la volan. 

- Tu conduci? întreb eu confuză.

- Da, și ca să reduc întrebarea pe care o ai acum în minte, conduc fără permis, dar asta va trebui să rămână secret. 

- Emilia știe? 

- Da, normal. De ce? Crezi că îi ascund lucruri prietenei tale? spuse el în timp ce își punea grăbit centura. Apropo, pune-ți și tu te rog centura. 

- Imediat.

- Ți-a plăcut seara asta? mă întrebă el. 

- Aș putea spune că da. M-am distrat, și a fost foarte tare, mai ales mâncarea lui Max. 

-  Ați pierdut partea cea mai interesantă din concert, dar dacă ți-a plăcut, nu cred că mai contează. Sigur nu s-a întâmplat ceva acolo? 

- Ce ai vrea să se întâmple? Am stat ca două neputincioase care așteptau să vină cineva să le salveze, noroc de Vlad că ne-a găsit. 

- Noroc de mine că i-am spus să caute în partea aia, dacă nu îl obligam, nu se ducea pentru că îi era frică, spuse dându-și ochii peste cap. 

- Fratele lui geamăn de ce nu a venit? 

- Ai pus deja ochii pe el? 

- Nu, nici măcar nu îl cunosc, doar că mă întrebam, știi tu, gemenii sunt de nedespărțit. 

- Nu și când au gusturi muzicale diferite. 

Răspunsul lui Andrei m-a lămurit, așa că nu am mai zis nimic și m-am făcut confortabilă, uitându-mă pe geam, închizând ușor ochii. 

- Îți este somn? mă întrebă el uitându-se la mine. 

- Puțin, să zicem că am avut o zi agitată. 

- Chiar îmi pare rău pentru părinții tăi, Emilia a spus că nu ai chiar o familie fericită, dar sincer nu mă așteptam la divorț, și cred că mătușa ta a zis aia intenționat ca să te facă să te simți prost. 

-  Mă rog, crezi ce vrei tu, îmi este foarte somn și nu am chef să dau explicații. 

A oftat puternic și deodată a frânat brusc. 

- Heei, ce faci? spun eu agitată. 

- Încerc să te mai trezesc puțin. 

- Nu ești deloc amuzant, vreau să ajung acasă și să dorm direct. 

- Culcă-te, cearcănele ascund frumusețea ochilor tăi. 

- Mie nu îmi place culoarea ochilor mei, mereu am vrut să am ochii mamei mele, un verde aprins ca smaraldul, nu acest căprui banal. 

- Avem aceeași culoare a ochilor. Nu mi se pare deloc banal, nu oricine se naște cu ochii căprui. 

- Vrei să îți spun ceva sincer? Ba eu cred că da. 

- Asta e părerea ta, mie nu mi se pare că ar conta așa de mult culoarea ochilor.

Nu am mai spus nimic, am ajuns în fața blocului meu, și mi-am dat jos centura. 

- Pa, Andrei. Să ai o noapte bună. 

- Noapte bună și ție, ai grijă ce faci, și somn ușor. 

*** 

Somnul meu a fost atât de profund încât nu am auzit nici măcar soneria ceasului deșteptător, iar din păcate, m-am trezit atât de târziu încât am întârziat la primele două ore. Nu am așa niște ore speciale în această zi de vineri, așa că îmi rezerv "dreptul" să chiulesc astăzi.