Regina Mordorului

Capitolul 21

17 ani mai tarziu

M-am trezit, ca de obicei, langa acelasi corp care dormea langa mine de ani si ani de zile. Nu mai tinusem notiunea timpului, de fapt, ma bucurasem de fiecare moment cu familia mea fara sa ma gandesc daca se vor termina vreodata. Am avut parte de miica mea eternitate alaturi de ei, iar asta mi-a conturat viata in roz,
daca viata are culori.
Acum multi ani, undeva in iarna, fata mea, Yavanna a luat nastere, nascuta in furtuna si crescuta in foc. Vrajitoarea ce mi-a prezis se afla acum la palatul meu, caci previziunile ei sunt adevarurile de mai tarziu. Mi-a spus tot ce trebuia sa stiu, despre copiii mei, iar asta m-a impacat pentru cand nu voi mai fi. Stiam ca ma pot duce in pace, in timp ce Sauron si Dilurba vor conduce Mordorul. Apropo de Sauron si Dilurba...
Voci galagioase se aud din holul indepartat, iar eu sunt din nou obligata sa ma ridic din asternturi. Il aud pe Thranduil maraind, insa, daca nu isi vrea fiul mort, sau cu capul spart va trebui sa ma ridic. La fel cum ma ridic de saptesprezece ani incoace. Mi-am pus halatul,
nepasandu-mi ca sunt garzi, in fata carora ar trebui sa apar imbracata decent. Din pacate, nu totul este roz, din moment ce al meu copil, aproape o omoara pe Dilurba zilnic.
- Femeie, esti nebuna. Ma jur, semeni cu maica-ta leit, spuse Sauron si isi puse mainile in cap.
-Sauron, decat sa fii asa un dobitoc, mai bine te-ai ocupa de treburile palatului. Doamne, de ce esti tu geaman cu Horomne? Trebuia sa aleaga  Horomne sabia, nu un dement asa ca tine.
In urma cu saptesprezece ani, Sauron alesese sabia, iar Horomne alesese pergamentu, ceea ce inseamna ca tronul ii revine primului meu copil. Horomne parea mai celebral si potrivit, insa nu ma pot pune cu vointa Domnului. Daca el vrea ca Sauron sa conduca alaturi de Dilurba asa va fi.
-Dilurba, dar ce Dumnezeu ti-am ai facut in aceasta dimineata insorita?
-Mi-ai calcat pe rochie, idiotule. Si ai mai si ranjit. Era rochia mamei, orbule.
-Dar tu cand mi-ai indoit sabia primita de la tata cum a fost? Te crezi atat de inocenta...
-Deci daca Yavanna nu te-ar iubi asa mult, te-as omori cu mana mea, ma jur.
-Si probabil te-ai pupa cu Horomne in-
-De ajuns!am strigat si m-am repezit spre ei, deja exasperata.
-Regina, spusera ei la unison si Sauron isi pleca capul.
-Din ce v-ati luat in dimineata asta?
-Mi-a calcat pe rochie. Sunt viitoarea moatenitoare a tronului. Nu ar trebui nici macar sa se uite la mine.
-Probabil ca si el este mostenitor, am spus si mi-am pus mainile in solduri.
-Regina Mary, intelegeti o data si pentru totdeauna. Nimeni nu se atinge de lucrurile mamei. Cine o face, moare de mana mea. Daca se rupea vreun colt din rochia mea, mureati toti.
Dilurba semana izbitor cu mama ei. La fel de nebuna, la fel de zglobie si placuta de popor,
mult mai mult decat altcineva. Mult mai mult decat fiul meu. Se vede clar, va fii o regina redutabila, plina de apreciere. Probabil va sfida condusul barbatilor la fel ca mine, ea fiind cea ce conducea de fapt.
A trecut prin fata mea furioasa, fara sa isi faca vreo plecaciune. Stiu ca e ranita, insa rana asta dureaza de deja prea mult timp. Meleksima...
Dumnezeu sa o odihneasca,a murit acum doi ani intr-una din batalii. Iar de atunci, vina sta desupra capului meu, la fel ca o sabia inaintea executarii. Meleksima...ea voia sa ramana pentru a cincisprezecea aniversare a fiicei ei, insa am insistat sa vina. Am vrut sa imi fie alaturi in ultima batalie. Soarta facut ca o sageata sa o nimereasca in abdomen, ea pierzand prea mult sange inainte sa se poata face ceva.
Elenwe a reusit sa ma ierte, insa Dilurba nu a facut-o niciodata. Mi-a promis ca, atunci cand va ajunge regina, ma va omori fara ezitare.
Bineinteles, cand a inceput sa vorbeasca. Un an de zile, Dilurba nu a scos nici macar un cuvant,
fara sa isi plece capul decat inaintea regelui Elenwe. Mi-a parut rau pentru ea, insa Dumnezeu sa ma ajute atunci cand va lua in maini fraiele domniei.
-O sa ii distrug pe toti! Incepand cu tine, Marylon, pana la fiul tau. Va trebui sa implori la picioarele mele pentru ca Yavanna si Horomne sa ramana in viata.
A plecat ca o furtuna, lansandu-l pe fiul meu cu mainele exasperate pe capul lui. Probabil obosise si el, la fel ca de obicei, sa se certe cu Dilurba, insa adevarul e ca niciodata nu s-au inteles, intotdeauna ciondanindu-se unul cu altul. De la asta, au ajuns la batai si certuri mult mai grave, ce ne-au secat le mine si Elenwe de toate puterile.
-Sauron,daca te mai certi cu ea, incalc randuiala si ii sau sabia lui Horomne, am spus si mi-am pus mainile pe umerii lui.
-Cum spui, spuse el si inghitise in sec, in timp ce Yavanna ni se alatura.
-Ce Iisus s-a intamplat cu Dilurba?A trantit usile camerei ei si tipa la Elenwe de atunci! Yavanna si se intoarse spre Sauron. Frate, ma iei in carca?
-Hai, vino aici, spuse el si isi lua sora in spate, de parca ar avea greutatea unui fulg.
-Deci. Daca te mai prind ca te mai certi cu ea, va casatoresc.
-Oricum asta avea sa se intample pana la urma, spuse Sauron si pleca alene ,plimband-o pe Yavanna in spatele lui.
Nu stiu ce avea sa se intample, dar vremuri innegurate imi ameninta casa. O sa urmeze timpuri intunecate, prevad asta. Dilurba e mahnita, insa e respectata de popor si iubita, de asemenea. Stie sa isi lase probelemele personale pe al doilea plan, ocupandu-se mai intai de problemele poporului ei. Nu stiu cum face asta, insa stiu ca va face asta. Este o fata puternica. Este inca mica, insa daca va permite sa i se dea ajutor, va putea conduce regatul asta bine alaturi de fiul meu. Insa trebuie sa accepte ajutor.
Aici se pare ca povestea mea se incheia.
Urmeaza era fiului meu si a Dilurbei, iar Mordorul va apuca un inceput nou. Totul va renaste.

Voi ati crezut ca se termina cartea? Mai ganditi-va. Capitolul a fost facut in intregime de TheMechanicalAngel si corectata de catre mine. Sper ca va place!