Regina Mordorului

Capitolul 18

Mergem de trei zile intregi. Cat o sa mai dureze? Ma dor aripile ingrozitor. Cobor langa Than si ma uit in ochii lui.
- Ce e, Mary.
- Sunt obosita, Than. Am zburat incontinuu in ultimele zile.
- Ei, bine cred ca am putea lua o pauza...
- Sau sa ii dam un cal si sa ne continuam calatoria, se baga in seama Elenwe.
Raman o clipa pe ganduri. Si vin cu o idee stralucita.
- Ce ar fi sa il chem pe Ancalagon?
- Ce? Esti nebuna, surioara. Ma jur. O sa distruga tot Pamantul de Mijloc!
-Ei,na. Tu chiar crezi ca nu stiu?zic apoi ma intorc catre Thandruil. Se face seara Than. Sa facem tabara.
- Fie. Toata lumea, opriti-va. O sa facem tabara aici in noaptea asta.
Ma asez pe o piatra in timp ce privesc soldatii cum instaleaza corturile. Inchid ochii si incep vraja pentru al chema pe Ancalagon.
O lumina rosie apre in jurul meu, in timp ce simt ca aripile mele sunt acoperite de solzi. In fata mea simt o respiratie fierbinte. Deschid ochii si il vad pe Ancalagon. Ma privea cu ochii lui rosii adanc in suflet. Se pare ca inteles ce am de gand sa fac, deoarece isi inclina capul masiv. Dar de ce nu se aude nimic din spatele meu. Ma intorc si ii vad pe toti inmarmuriti.
- Nu va speriati. Nu ataca decat daca ii spun eu.
Toti respira usurati. Ma intorc catre dragon si ii pun mana pe bot.
- Stiu cat de greu iti este, Ancalagon, zic punandu-mi si fruntea pe botul lui. O sa iti omori propiul fiu.
Ancalagon este spritul bunicului meu, Morgoth. Sper doar sa nu ma dezamagesca.
- Marylon!il aud pe sotul meu.
- Dormi, Ancalagon. O sa ai nevoie de somn.
Imediat cu se aseaza cu totul pe terenul din jurul taberei, aparand-o, adoarme. Eu merg in cortul meu si al lui Than. Il vad aplecat peste o harta cu Pamantul de Mijloc. Inaintez si ii pun mana pe umar.
- Ce faci acolo?
- Nimic, Mary. Doar ma uit pe harta si ma gandesc. Daca o sa mai apara inca odata Sauron cand noi nu o sa ma avem destula forta si copiii nostri o sa fie mari?
- Nu o sa mai apara. Te asigur.
Ne holbam cateva secunde unul la altul apoi ne punem in pat. Adorm mai repede ca de obicei.
Dimineata...
Ma trezesc la fel de repede cum am adormit. Than inca doarme. Ma ridic din pat si imi intind aripile. Imediat dupa ce imi imbrac armura ies din cort. Bai dar toti dorm? Asa ceva! Eh, asta e. Inaintez spre Ancalagon. Se pare ca el e treaz.
- Ancalagon, trebuie sa pornim.
Isi inclina capul ca eu sa ma urc. Imediat isi ia zborul, ajungand imediat in muntii lui Golum. Aterizeaza si eu cobor de pe capul lui.
- Iesi afara daca ai curaj, tata!strig in fata portilor.
Imediat usile masive se deschid si tata iese cu armura pe el.
- Unde iti sunt slugile murdare, tata? Le e prea frica sa iasa?
- Asta nu e o lupta intre armate, Marylon! Este o lupta in neam! Elenwe este cel care trebuie sa mosteneasca tronul, nu tu!
Simt un junghi in inima.
- Nu mai suntem in acea eră in care baietii ajung mostenitori! Fetele pot fi la fel de puternice, ba chiar mai mult!
- Nesabuit-o! Nu stii cu cine te pui!
- Ba stiu chiar foarte bine!zic in timo ce capul lui Ancalagon se apropie de tata. Arde-l, Ancalagon!
Flacarile ies rapid, arzand armura lui tata. Ramane doar cu niste haine pe el si sabia in mana. Inaintez amenintator catre el. Ridic sabia si incerc sa il lovesc dar pareaza fiecare lovitura. De ce e atat de greu? Mai ridica o data sabia si parez cu aripa, lasandu-mi o taietura uriasa.
- Nu ma poti invinge, Marylon! Este imposibil!zice ranjind ca nebunul.
- Ba da pot!zic si il imping si dupa ii infig sabia in inima.
Ii simt sangele cum i se prelinge pe mana mea.
- Semeni mult cu mama ta, Mary, zice cu vocea sugrumata. Acum imi dau seama cum am gresit..., graieste el si dupa isi da sufletul.
Imediat o lumina verde porneste din interiorul muntilor, semn ca tirania tatei a luat sfarsit. Am reusit, am reusit sa imi omor tatal! Aud tropait de cal in spate si ma intorc. Ancalagon disparuse, lasand doar urma piciorului sau.
- Marylon!zice Than coborand. Esti bine? Te-a ranit? Stii ce speriat am fost? Marylon?
Il aud in ceata, am pierdut atat de mult sange din cauza taieturi. Dintr-o data nu vad decat ochii lui albastrii deasupra mea, inainte de a vedea decat negru...
Cateva zile mai tarziu...
Zgomotele ma trezesc din somn. De ce imi simt aripa stanga grea? Ma uit la ea si o vad bandajata. Ah, da. L-am omorat pe tata. Imediat Sauron sare pe mine.
- Mama, te-ai trezit!
- Da, micutul meu demon.
- Horomne, vin-o! O sa ne jucam cu mama acum.
- Lasati-o pe mama voastra sa se odihnesca,zice Than intrand in camera.
- Dar tati...
- Nici un dar! Hai, duceti-va la Elaine.
Ma ridic si merg catre el. Ma ia de mijloc si ma saruta pe frunte.
- Cum te simti, iubito?
- Bine. Tot nu imi vine sa cred ca l-am invins pe tata de una singura.
- Ancalagon te-a ajutat mult. Acum prin lumea elfilor ti se spune regina dragonilor.
Zambesc.
- Imbracate. Toata lumea de pe Pamantul de Mijloc te asteapta.
Imediat ce termin sa ma pregatesc coboram in sala tronului. Imediat cum multimea ma vede aplauda furtunos.
- Traiasca regina Mordorului!
In lateral ii vad pe toti prietenii mei, pe fratele meu si familia lui. Toti sunt aici, sustinadu-ma.
- Iti place?imi sopteste Thandruil.
- Am ramas fara cuvinte, Than. Ai adus tot regatul nostru aici. Este minunat!zic izbucnand in lacrimi de fericire.
Elenwe vine si ma imbratiseaza.
- Cum de esti asa nesabuita?
- Nu sunt nesabuita, sunt nebuna! E o mare diferenta!
Apoi ma intorc catre multime si strig:
- Tirania Lordului Intunericului a luat sfarsit!
Toata lumea aplauda si mai furtunos. Petale sunt aruncate de la balcoane. Este atat de frumos.

Am terminat si capitolul asta. Scuze daca a durat mult.