Regina Mordorului

Capitolul 10

- Eu...eu...ummm...
Toti se uita la mine, si simt ca Thranduil deja devine nervos.
- Da!
Se ridica si imi da inelelul.

Il iau in brate si il sarut scurt. Toata lumea aplauda. Cea mai tare aniversare!

O luna mai tarziu...

Iarasi migrenele alea enervante! De la ziua mea ma tot doare capul sau am migrene.
- Thranduil, trebuie sa ma asez.
- Iarasi? E a zecea oara la antrenamentul asta.
In fiecare zi exersam trasul cu arcul.
- Cred ca ar trebui sa chem un doctor.
- Cred ca da ar fi bine.
Mergem in camera, unde deja asteapta o elfa. Thranduil a ramas in sala tronului, deci nu am nici o treaba. Dupa o ora de tot felul de verificari, elfa isi strange lucrurile si zice.
- Felicitari, printeasa Marylon! Sunteti insarcinata. Peste o alta luna o sa aflam si daca este fata sau baiat.
- Ce? Nu poate fi adevarat! Te rog zi-mi ca este doar o gluma proasta!
- Imi pare rau, printesa, dar sunteti...
Nu o mai ascult si o apuc de gat. Aripile mi-au luat foc si ochii mi se fac rosii. Dar imi dau seama ca nu are rost sa iau viata cuiva care nu facut nimic.
- Maiestate, bucurativa! Este o veste minunata!
Stau un pic pe ganduri si dupa aia zambesc. Ma calmez.
- Ai dreptate. Este o veste destul de mare si minunata. Ma duc acum sa il anunt pe Thranduil.
Fug catre sala tronului, cu o bucurie imensa.
- Thranduil, Thranduil! Am o veste mare...
Ma opresc fix inaintea lui Falanwel care se uita cu o ura pura la Thranduil.
- Ah, uite-o pe logodnica mea!vine Falanwel catre mine.
- Eu nu mai sunt logodnica ta de mult, Falanwel, zic ocolindu-l ajungand langa iubitul meu. Contractul a ars.
- Ce? Dar cum... Blestemate sa iti fie puterile.
- Deja sunt din cauza tatalui meu!spun si apoi ma uit la Thranduil. Acum el este logodnicul meu.
Si ii arat inelul.
- Mosul asta? Patetic.
- Este doar cu cativa ani mai mare decat mine. Deci teoretic, si eu sunt o baba. Iesi din castelul nostru pana nu te fac scrum!tip nervoasa.
Si a plecat.
- Deci unde am ramas? Ah da!
- Ce urma sa imi spui de este atat de important.
Ii iau mainile si i le pun pe burta mea.
- O sa avem un...copil!
Imediat se lumina la fata si ma saruta.
- Nu pot sa cred! Dar cum?
- Parca nu mai stii!
- Ah, da!
- Dar de asemenea am si o veste proasta.
- Ce este?
- Trebuie sa ma intorc in expeditie. Au ajuns in Gondor si au nevoie de ajutorul meu.
- Dar nu poti sa te duci, Marylon! Copilul...
- O sa fie bine!il linistesc eu. Nu o sa pateasca nimic. Iti promit.
- Nu sunt de acord, dar fie.
Apoi ma duc in camera sa ma imbrac in hainele de calatorie.

Imi iau sabia si arcul si ies pe portile castelului. Ma uit inapoi spre locul in care eram in siguranta. Si imi iau zborul. Cand ajung acolo toata lumea din Gondor se misca de colo- colo, pregatindu-se de razboi. Dar unde sunt toavarasii mei? Ma uit catre castel, dar nu simt prezenta lor. Dar simt prezenta inelului. E aproape de Mordor. Trebuie sa imi pun planul in aplicare. Ma uit spre Mordor. Acolo o sa fie casa mea cand o sa devin regina. Dar intai, inelul. Ma uit spre muntii din apropierea Gondorului. Prezenta lui Gimli se simte puternic. Inseamna ca au plecat in cautare de suflete de pe cealalta lume. Zbor pana acolo, ca sa gasesc doar o trecatoare in care o fost o tabara. Probabil cea a armatei Rohanului. Ma asez pe o piatra, gandindu-ma la plan. O sa  iau inelul de la Frodo si il arunc in ochiul din Mordor. Doar asa pot sa il readuc pe tata pe Pamantul De Mijloc din tinutul Umbrelor in care se afla acum. Dintr-o data se aude un corn. Cornul Mordorului. Deja orcii isi aseaza uriasele prastiile de lemn, iar Gondor isi aseaza soldatii pe turnuri. Acolo e si Gandalf. Imi imaginez armura de razboi, imediat aparand pe mine.

Invart arma iar varful ei ia foc. Imi iau zborul catre armata. Deja s-a facut seara iar tovarasii mei nu apar. Ce naiba fac? Stau la o ceasca de ceai cu mortii?! Nazguli deja dau tarcoale cetatii. Nu stiu de ce, dar imi place sa ii vad pe oameni suferind. De deasupra mea se aude un falfait de aripi. Un grifon cu un slujitor de al lui mama se afla deasupra mea.
- Ce doresti?
- Maiestate, niste cetateni ai Ardei s-au revoltat impotriva modului in care mama voastra conducea, deci au...otravit-o. La fel si pe fratele dumneavoastra.
Inghit in sec. Moarta? Dar...nu...nu poate fi adevarat! Nu, nu!
- Sper ca cei care s-au revoltat au fost pedepsiti.
- Cu varf si indesat, maiestate. Dar acum va trebui sa conduce-ti Arda, fara un conducator o sa se prabuseasca!
- Ai coroana la tine?
- Da.
Imi inmaneaza coroana si imi dau jos casca. Coroana sta stralucitoare pe cap, observandu-se de la departare.

Acum pot controla soarele, luna si stelele. Batalia a inceput, dar eu inca privesc de departe. Imi iau zborul si ajung in fata orcilor.
- Cine este tu?ma intreaba un orc.
- Sunt viitoarea ta regina!spun uitandu-ma de sus la el.
- Deci tu esti printesa Marylon!
- Regina Ardei pentru tine, orc dezgustator!ma rastesc la el in timp ce aripile imi iau foc si ochii imi devin rosii.
Orcii se dau din calea mea, formand o alee catre Mordor. Nu imi pasa ca mama si fratele meu sunt morti. Dupa tata, eu sunt cea mai puternica fiinta pe Pamantul De Mijloc si cea mai puternica in Arda. Nimeni nu poate sa imi stea in cale. Inaintez in timp ce in urma mea orcii zanganeau armele in cinstea mea. Odata ce pun mana pe inel tata o sa se intoarca. Dar daca... Iau inelul pentru mine. Eu sunt Marylon Darkfell, Regina Ardei si cel mai important... Regina Mordorului.

Capitolul 10! Stiu ca nu pare mult, dar am trecut de 400 de vizualizari si suntem pe locul 107 in Fantezie! Ma multumesc mult ca ati fost alaturi de mine in tot aceste timp! Va iubesc!