Capitolul 23- Eu renunt...la tot!

2.4K 116 6
                                    

Vantul de afara izbugni in camera mea facandu-ma sa ma trezesc. Ma ridic in picioare plecand spre baie si uitandu-ma in oglinda. Aratam ca un mostru ochii rosi, de la plans niste cearcane mari si parul ciufulit. Dau drumul la dus cu gandul ca poate ma voi relaxa si voi uita tot. Incep sa-mi spal corpul si parul, dupa il clatesc. Ies din cada cu un prosop in jurul meu si plec spre dulap scotandu-mi un plovar rosu, niste colanti colanti rupti si o esarfa.

Imi scot o valiza mare si incep sa-mi bag in ea tot. Ma duc spre oglinda pentru ami lua machiajele si observ biletul spre Chicago. Trag aer in piept si termin de impachetat. Cobor scarile cu valiza grea dupa mine, si il las mamei un bilet pe masa.

Ies din caza uitandu-ma in urma mea curgandu-mi o lacrima. Merg pe strada gasind un taxiu, cand zaresc unul in fata mea. Ma apropii de el si îl intreb:

- Ma puteti duce la aeroport? Spun serioasa.

- Desigur! Spune coborand sin banadu-mi valiza in pordbagaj.

M-am urcat in taxiu tragand aer in piept si fiind nesigura de acest pas pe care-l voi face. Mi-am sprijinit capul pe geam observand ca in dreapta mea era o motocicleta. Imi ridic capul vrand sa vad mai bine si-l observ pe Nate. Ma priveste umit si dupa imi mut privirea mai departe. Peste 15 minute am ajuns la aeroport, vrand sa vad peste cat timp voi avea avionul.

Ajung la o doamna mai tanara care-mi semneaza biletul si-mi spune ca in 10 minute plecam. Ma asez pe o bancuta privinadu-mi telefonul. Incep sa tastez un numar si-mi pun telefonul la ureche.

-  Alo? Spune o voce de fata.

- Rose? Spun curgandu-mi o lacrima.

- Maddy? Tu esti?

-Da, si sunt in drum spre Chicago! Vreau sa vi sa ma iei. Spun plangand.

- Maddy, de ce plangi? Si ce sa intamplat de vi acasa? Spune panicata si uimita.

-  Vino sa ma iei vom vorbi pe drum. Spun inchizand telefonul.

Rose a fost cea mai buna prietena a mea din copilarie pana sa ma mut. Faceam toate chestile impreuna, dar cand a auzit ca ma voi muta a fost foarte distrusa. A plans toata seara impreuna cu mine, ea implorandu-ma sa nu plec. Gandurile mi-au fost intrerupte de vocea unui barbat care spunea ca zborul spre Chicago este in 5 minute. Mi-am sters lacrimile si m-am ridicat de pe bancuta plecand spre avion.

Am urcat in el gasindu-mi locul si facandu-ma comoda. Tot zborul a fost linistit pentru mine. Gandul meu imi era la prieteni mei pe care i-am lasat in urma, cel putin cei adevarati. Mi-am rezemat capul de scaun si usor usor ma luat somnul.

- Domnisoara, Domnisoara? Spune o femeie batrana de langa mine.

Imi deschid ochii si vad ca avionul sa oprit, iar lumea deja coboara din el. Imi iau valiza si cobor din avion uitandu-ma dupa prietena mea.

Era la cativa pasii de avion, imbracata intr-o pereche de colanti negri si o bluza alba, alaturi de o gheaca. Era cald, asa ca mi-am dat esarfa jos mergand spre ea. Am observat ca isi facuse parul roz inchis iesindu-i in evidenta zambetul. Ma ia in brate sufocandu-ma iar eu las valiza jos.

-Doamne Maddy, mia fost asa dor de tine! Spune curgandu-i o lacrima de fericire.

- Si mie Rose. Spun zambindu-i.

Imi ia valiza si mi-o baga intr-o masina neagra. Presupun ca era a ei. Intram in masina si se uita spre mine zambind intr-una. Am inceput sa vorbim diverse chestii pana cand ne-am oprit la subiectul baieti.

Dragoste NeasteptataUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum