Dragoste Neasteptata

Capitolul 18- Adio!

A trecut o zi decand sunt intre patru pereti legata de o funie stupida care-mi da mari dureri. Fara mancare, fara apa, fara nevoii la baie. Si cel mai rau imi este dor de prietenii mei. Mi-am deschis ochii in calea mea fiind numai intruneric. Usa se auzi deschizandu-se si incerc sa-mi dau seama cine este. Se duce spre buton, si aprinde lumina pe mine orbindu-ma. Era Chris imbracat intr-o bluza, si o pereche de blugi. Avea ceva in mana apropiindu-se de mine.

-Poftim! Spune dandu-mi o farfurie cu mancare.

- Nu! Spun si-mi intorc capul.

- Treaba ta, daca nu vei manca vei muri! Spune razand ironic.

- Oricum muream, nu vezi in ce postura ma aflu? Spun tipand.

- Nu, nu vad sunt orb! Spune ironic.

-Mi-am dat seama! Spun uitandu-ma urat la el.

Aratam ca un monstru parul in toate partile, mainile zgariate curgand picaturi de sange. Nu stiam ce vor de la mine. De ce tocmai pe mine? Oare prieteni mei ma cauta?

-De ce ma aflu aici?

- Demonul trebui sa-ti raspuna! Spune brunetul devenind serios.

-Demonul? Sunt in iad? Intreb confuza.

Ma priveste amuzat, si dupa imi zambeste observandu-i gropitele. Nu inteleg cum o persoana asa de draguta poate fi un asa golan.

-Tu lucrezi pentru asa zisul “Demon”?

- Da..

- Cum de ai ajuns asa? Intreb incercand sa par seriosa.

-De ce te-ar interesa?

Ridic o spraceana, si par serioasa.

-Parintii mei au murit cand aveam 5 ani. M-au luat cei de la camin, pana la varsta de 15 ani. Nu mai suportam sa stau acolo asa ca am plecat. Am dormit pe strazi, pana cand el ma gasit pe o banca, eram doar un pust nu stiam prea multe. Ma luat cu el ma invatat sa ma bat, pana ma pus sa omor pe cineva. Nu stiam ca sunt demn de asa ceva, dar am facut-o. A fost foarte mandru de mine si ma acceptat fiind doar un pust. Parintii mei au fost omorati de un criminal, si de atunci am zis ca ma voi razbuna.

Am ramas uimita observand lacrimile din ochii lui. Imi era mila de el nu stiu de ce dar vroiam sa-i ofer o imbratisare si sa-i spun ca totul va fi bine. Dar ma tine-au franghiile astea idioate.

-Imi pare rau! Îi spun insfarsit.

- Si mie, toata viata imi va parea rau! A fost tot ce a spus.

Chris a plecat sa-l cheme pe Demon  iar eu am ramas singura plangandu-mi de mila. Nu suportam gandul ca am fost rapita. Chiar s-a intamplat si numai din cauza lui...

- Demonule ar trebui sa-l suni pe Nate sa-ti dea ce are de dat si sa-si ia fata! Spune Chris calm.

Sta putin pe ganduri si isi scoate telefonul din buzunar tastand un numar de telefon.  Si se apropie de mine tinandu-l in mana pe difuzor.

- Alo? Spuse cealalta voce.

- Nate!! Spun tremurandu-mi vocea.

-Maddy? Unde esti ti-au facut ceva? Spune simtindu-i furia prin telefon.

- Nu i-am facut nimic inca! Spune Demonul.

-  Daca te atingi de ea te bag 5 metri sub pamant! Spune.

-  Hahahaha! Ce haios esti tu Nate. Ne intalnim in locul nostru daca nu esti in 10 minute îi zbor creierii. Si vino singur. Spuse inchizand telefonul.

Demonul a plecat facandu-i lui Chris semn spre mine. Se apropie de mainile mine dezlegandu-ma simtindu-ma mai libera, dar mainile imi erau patate de sange. Ma trage de mana iesiind din depozit fiind numai liniste si bagandu-ma intr-o masina neagra cu geamuri fumuri.