Dragoste Neasteptata

Capitolul 19-Te rog!

*Sam P.O.V*

Stau rezemat de peretele rece al spitalului asteptand un raspuns de la doctor. Nu pot sa cred ca i se intampla asta! Cu ce a gresit? Simt cum inima, imi iese din piept in mii de bucati. Ce inseama asta? Inseamna ca am pierdut-o? Simteam cu nu mi-a mai ramas nici o bucatica de putere, de rasuflare. Nu vreau sa o pierd, o iubesc. Vad ca din salonul in care se afla iubita mea iese un doctor in jur de 45-50 de ani intr-un halat alb apropiindu-se de mine.

-Buna ziua! Dumneavoastra spuneti cu domnisoara? Spune analizandu-ma.

- Da! Mi-am facut putere si am spus.

- Sunteti rude? Spune analizand foile.

Nu stiam ce ar trebui sa raspun, daca i-as fi spus adevarul poate ca nu mar mai fi lasat sa stau cu ea. Dar nu ma poate opri.

-Nu sunt iubitul ei!

- Pacienta este intr-o stare grava daca astazi nu-si va reveni cat de-cat va intra in coma. Si as vrea sa vorbesc cu parintii fetei. Spune dandu-si ochelarii jos.

Am simtit cum ma prabusesc, si sunt la 5 metri sub pamant la auzul cuvantului coma. Imi scot telefonul din buzunar tremurand fiind inca socat, si incep sa tastez.

-Mama? Spun balbaindu-ma.

- Da puiule? Spune cu o voce blanda.

- Vino la spital! Spun si inchid apelul bagand telefonul in buzunar.

Am intrat in salonul unde se afla ea. Mi-am tras un scaun si m-am pus langa ea luandu-i mana intrea mea. Era palida, rece si intunecata. Avea pe ea tot felu de perfuzii si aparate. Ma durea sufletul sa o vad in halul acesta. Mi-am apropiat buzele de mana ei sarutand-o si scapandu-mi o lacrima. Eu nu am plans niciodata. Dar nu suportam sa o vad asa.

- Maddy te rog intoarcete la mine nu pot sta fara tine. Nu-mi place sa te vad legata de aparatele astea stupide. Trezeste-te te rog eu! Nu vreau sa ma parasesti acum cand suntem fericitii impreuna. Maddy... TE IUBESC! Spun curgandu-mi mai multe lacrimii.

Am iesit din salon observand ca in fata mea se aflau Nina, Nick si parintii mei vorbind cu doctorul. M-am asezat pe scaun langa Nick auzind tot ce vorbeau.

-Nu pot sa cred! Spune Nina devenind rosie la fata.

-Ce anume? Spune Nick punandu-i mana pe picior.

- Atat de multe s-au intamplat in ultima vreme.....

-  Uneori am senzatia ca.. niciodata lucrurile nu vor deveni la normal....

-Am aceasi senzatie, si sincera sa fiu nu imi place deloc. Spune Nina curgandu-i lacrimi pe obraji.

- Da, nici mie.

Stateam pe bancuta din hol privind in gol asteptand ca sa-mi spuna cineva ca acesta a fost doar un vis, sau ca totul va fi bine se va trezi si veti ramane in preuna pe vecii. Imi curgeau lacrimile pe obraji, stergandu-le repede vazand ca mama se apropie de mine cu pasii marunti si ingrijorata.

-  Scumplule imi pare rau, dar doctorul a spus ca fac tot de pot dar acum depinde de ea... si de cand de mult isi doreste sa traiasca. Urmatoarele 24 de ore sunt critice..dar daca va reusi sa treaca peste cele 24 de ore imi este teama ca nu va reusi sa evite coma! Spuse cu lacrimi in ochii.

- Dar asta inseamna ca traieste?

- Da traieste.

- Dar nu putem face altceva? De ce dracu îi platim? Spun ridicandu-ma de pe banca si incepnad sa tip.

- Sam singurul lucru care-l putem face este sa asteptam. Spuse luandu-ma in brate.

Rasuflu usor si ma asez langa prietenii mei. Da, asta era un fel de usurare, macar stiu ca e in viata, stiu ca are o sansa cat de mica ar fi ea sa traiasca.

- Esti bine frate? Spune Nick puandu-mi mana pe umar.

- Nu stiu frate, nu stiu! Spun rasufland.

- Totul va fi bine, Sam vei vedea! Spune nina zambindu-mi printre lacrimi.

-   As vrea ca sa-mi spuna cineva ca acesta este un vis, si ca maine vom merge la liceu impreuna! Spun lasand sa-mi cada capul in plame.

- A anuntat-o cineva pe mama ei? Spune Nick.

- Va lua primul avion care este in patru zile si va veni. Spun.

Mi-am aplecat capul in stanga vazand o siluieta de barbat cunoascuta. Era Nate ud din cap pana-n picioare veniind spre noi. Ma ridic de pe scaun brusc Nick observand ca mergeam furios spre cineva. Ma apropii de el luandu-l de brat si spunandu-i:

-Cum ai tupeul sa vi aici? Spun strangand din maxilar.

- Am venit sa o vad pe Maddy!

-  Sa-ti intre bine in cap ca tu esti de vina, si sa nu te mai prind ca te apropii in viata ta cat vei mai trai de ea. Spun trantindu-l spre o usa.

Imi da mainile jos de pe el scuturandu-se si plecand. Am iesit afara asezandu-ma pe bordura uda pentru a privi ploaia. Eram distrus complet. Ce ros mai avea sa traies fara ea? Imi ieste dor de zambetul ei, de felul in care ma ignora. Este cea mai puternica finta pe care o stiu. Stiu ca va reusi!

Hei:) Deci pentru inceput vreau sa va spun tuturor care-mi cititi povestea ca am stat si m-am gandit sa moara? sa se trezeasca? Dupa cum vedeti Sam sufera foarte mult dupa ea, totusi a incasat un glont pentru el. Majoritatea imi veti spune sa moara, dar as vrea sa ascult toate parerile:) Pe data viitoare :>