Capitotul 1 - Întâlnirea

3.2K 124 42
                                    

               O fată mică de statură, zâmbitoare și plină de energie. Iubeşte animalele și in special plimbările în natură. Are doar 14 ani, dar e chiar foarte intelgentă pentru vrârsta ei.Are ochi căprui iar in lumina soarelui se transforma intr-un maro-verzui. Ea e Ema. S-a mutat de curand in Londra.

         Afară e înorat, vântul bate cu putere, iar frunzele incep sa cada rand pe rand, toamna și face încet prezența. Suntem aici de o luna,nu am reusit sa ma acomodez prea bine, sper cand va incepe scoala sa reusesc sa imi fac prieteni noi.
         -Ema, vino scumpo mergem la cumparaturi.

         Ziua mea preferata e aceea in care mergem la cumparaturi. Insfarsit imi v-oi luat tot ce am nevoie la scoala si sper că si haine noi, sunt modesta de felul meu dar o haina noua nu strica.

      Londra chiar e un oras mare,cu multe locuri pe care inca nu le-am descoperit, cu oameni fel si fel de ciudati.

       -Ema, ce faci? Am ajuns coboara din masina, zise tata razand.
        -Scuze tata, ma gandeam.
        -Scumpo,tu mereu esti cu capul in nori.

        Un mall inemens e putin spus, fel si fel de magazine de haine, incaltaminte,recizite si partea mea preferata de mancare.

    In special ador fast food-ul desi nu e sanatos, dar uneori chiar si o portie de salata merge.

      Primul magazin in care intram, este magazinul de rechizite. Imi iau tot ce trebuie si mergem mai departe.

    Nu puteam trece prin acest imens mall fara sa intru si intr-un magazin de haine.

          Ai mei nu sunt fainii hainelor asa ca ei au mers sa se ocupe de mancare. Si e vorba aia prea mult strica, asa ca imi iau doar o bluza, o pereche de blugi si pantofi. Mergand sper casa de marcat, un neatent da peste mine aruncandu-mi hainele pe jos.
        -Imi pare rau! Nu te-am vazut.

     Ma aplect sa imi strang lucrurile si incerc sa îi evit privirea.
           -Lasă-mă sa te ajut.

      In acel moment se apleca si el,puse mana pe pantofi sa îi ridice,insa,doamne,eu nu ma concentram la acest lucru ci doar la privirea lui care mă facea sa ma topesc. Avea o privire deosebita, avea niste ochi vrezi ca iarba proaspată,ma pierdusem in ei. Simteam ca lumea mea luase o intorsătură. Simteam o atractie faţa de el ca 2 magneti. Nu pot să cred că e chiar posibilă iubirea la prima vedere.

     Imi intinde mana si mă ridică de pe jos. Mă simțeam jenată,toată eram roșie la față,mai ceva ca o roșie. Cand mainile noastre ajung să facă un scurt contact,un fior mă trece prin stomac.
      -Eşti bine? imi spuse amuzat de situație.

    Imi i-au lucrurile și plec fără a ezita,las conversația neîncheiată. Plătesc si pornesc sper magazinul cu mancare,am zăbovit aici chiar foarte mult,sper să nu se supere ai mei.

           -Draga mea ce a durat atat?
           -Mama, nu m-am putut decide asa ușor.

     Ne urcam in masina  toti 3 si pornim spre casa e deja destul de tarziu. E ora 17.

        Începem să despachetam, ducem tot in casa. Eu imi duc rechizitele in camera mea si ma pregatesc incet de scoala. Vara aceasta a trecut așa de repede,cât ai zice pește.

          După ce îmi fac rutina de seara ma aşez în pat şi adorm instantaneu. Cumparaturile m-au extenuat complet.

       -Ema, trezirea o sa intarzi.

    Mă trezesc si ce sa vezi e deja 7 jumate,cum sa intarziu fix in prima zi de scoala? Mă imbrac rapid, imi fac rutina de dimineata si ies afara unde ma asteapta mama. Din fericitere scoala e doar la cateva strazi distanţa,o sa ajungem la timp.

    Ajunsă în clasă,sala numarul 19,mă aşez liniștită intr-o bancă mai retrasă, cand aud:

      -Păpuşo, asta e banca noastra, hai dispari de aici.
   -Eu am ajuns prima aici, zic eu puțin speriată.

      Ce noroc pe mine fix atunci intra profa in clasa. Simteam ca mi sa luat o piatra de pe inima.
     -Ce se intampla fetelor?
    -Fata asta noua vrea sa ne ia locul, zise ea cu scarba.
    -Fetelor, chiar de aceea ca e noua lasati-o pe ea sa stea.

    -Vei regreta,nu stii tu cine sunt eu în această școală.

      Vreau să ies din clasa cand imi pare aceeasi fata in cale. Ma prinde de par si tipand la mine imi spune:
     -Asta e scoala mea,nu vi tu si te pui in locul meu ai inteles? si imi trazni o palma.
    Incerc sa ma zbat sa isi ia mana din parul meu dar ma trage mai tare.
     -Ce e acum papusico? Nu mai esti viteaza?
     Din spatele ei se aude o voce de baiat.
        -Las-o in pace,nu te mai lua și tu de toată lumea.
       -Uite cine a vinit,Dominic salvatorul.
       -Nu fac pe salvatorul,e noua nu are de unde stii ea cine esti tu, las-o sigur ii pare rau de ce a facut.
        -Aaa...dd...da imi pare rau!

        Inima îmi batea asa de tare incat abia mai puteam lua aer normal.
         -Vezi! Acum las-o în pace.
        -Ne mai vedem noi puştoaico nu scapi asa usor de mine.

    Pleaca ca o diva mergand la prietenele ei si razand de mine. Nu ma prea intereseaza de ele, au o atitudine și un comportament neadecvat,nu trebuie să îmi bat capul cu așa ceva.
          -Esti bine?
   Vocea aceasta parca am mai auzit-o undeva. E o voce placuta la auz.

    Imi prinde faţa in maine lui si ma mai intreaba odata:
           -Esti bine?

      Nu imi venea sa cred, nesimtitul din magazin care imi aruncase tot pe jos acum mă scapase de acea fata?
       -Sunt bine,multumesc!
       -Mă bucur că ți-am fost de ajutor.
  
      Ajung acasa si observ ca ai mei nu sunt nicaieri, vad un bilet pe masa:
      "Ema, am plecat intr-un sat apropriat cu afacerile tatalui tau, ne intoarcem in 2-3 zile. Semnat mami si tati."

       Ai mei pleacă foarte des de acasă din cauza serviciului pe care îl au. Pff,o zi mai urata de atât nu se puteam.
       Sunt lihnita,orele de azi au fost grele și nici să mă acomodez nu a fost prea ușor,voi merge sa imi prepar ceva de ale gurii.

      Ding-Dong*, oare cine o fi la ora asta?
      Ma uit pe vizor sa vad cine e, nu pot sa cred e iar acel băiat.
        -Buna!
        -Buna!
        -Am vazut ca de curand te-ai mutat in acest oras cu parinti tai, asa ca mama s-a gandit sa va faca un cadou de bun venit.

      Intind mana sa iau pachetul, si mainile noastre se ating din nou. Acum chiar simt o conexiune. Rosesc iar el schiteaza un zambet prietenos pe fata.
          -Mulțumim mult!
         -Cu drag, mi-ar placea sa ne cunoastem mai bine, avand in vedere faptul ca deja ne-am vazut de câteva ori întâmplător,zise râzând.
          -Da desigur. Ai putea întra poate bem un suc sau ceva împreună.

Povestea EmeiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum