Povestea Emei

Capitolul 6 - Adio

          Apas clanţa si intru in salon unde.. o vad pe mama intinsa intr-un pat de spital,fara nici o speranta, fara nici un zambet, unul ca acela care ii aparea mereu cand ma vedea. Ma asez langa ea.

           -Mama am facut tot ce am putut cu tata dar nu am facut destul,acum nimeni nu te mai poate ajuta,o sa imi lipsesti mama,nu vreau sa ne lasi singuri,ce ne facem fara tine mamă?

      Nu trece mult timp si apar doctori si asistentele care o vor deconecta pe mama de la aparata.

               -Stati va rog, 2 minute sa o iau in brate si sa o tin de mana pentru ultima data.

         Am iesit din salon,nu mai aveam putere simtem ca ceva din mine se rupe,ca si cum o piesa din puzzel nu e, si cad. Dominic ma apuca de brat, ma ridica si ma pune pe un scaun, intretimp unul dintre doctori vine spre noi.

              -Maine la prima ora puteti veni sa ridicati cadavrul.
 
   Auzind astea raclimile izbugnira si mai tare.

               -Ema, fata tati, linistestete.
               -Domnule Ronda ar fi mai bine sa plecam si sa mergem undeva ca sa se simta mai bine Ema,spuse el in soapta.
                -Mergeti voi copi,eu raman sa rezolv actele.

   
        Dominic ma luase, ma puse in masina lui si porniram spre orasul nostru.

                 -Dominic, dar noi unde mergem, de ce nu am ramas cu tata?
                 -Nu am stat deoarece noi doar l-am incurca acolo, asa ca vom merge sa te facem fericita si sa ai din nou un zambet pe buze.
                 -Nu pot fi fericita stind ca mama nu mai e.
                 -Ema, te rog, va fi bine.

       Dupa aproape 2 ore de mers cu masina ajungem unde vroia Dominic sa ma duca. Un parc de distracti? Serios? Nu ma gandeam la asta.

                -Vino.
                -De ce mai adus aici?
                -Ca sa ne distram. Acum gata cu intrebarile si vom merge intai la masinute.

       Eu ma urc intr-o masinuta si el in alta. Suna clopotelul de start,nici nu apuc sa pornesc motorul ca deja el ma lovise pe la spate, dar sa nu creda ca ma las asa usor. Il prind din urma si eu il lovesc din laterala. Ne mai ciocnim de cateva ori si cele 5 minute de distractie se termina.

               -Ti-a placut?
               -Da, unde mai mergem?
               -Eee, surpriza.
   
     E cam ciudat, de ce ne indreptam spre casa groazei? Oare aici vrea sa mergem? Se pune si ia 2 bilete si intam inauntru. E cam sinistru intuneric, dar e totusi o lumina mica de la lampa, panze de painjen si un sicriu in mijlocul incaperi. Prezentatorul incepe sa ne vorbeasca cand...

              -Aaaaaa, si ii s-ar in bratele lui.
               -Vai micuţo,zise el zambind.

       M-am speriat, povestitoru ala ne tot facea sa lu-am privirea de la sicriu ca sa nu fim atenti cand dintr-o data sare unul din sicriu.

               -Acum unde mai mergem Dominic?
                -Ei haide, unde merge de data asta sigur nu te vei speria.

     Si ghiciti unde ma dus. Da intr-un carusel de unde se vedea tot orasul.

       Ne asezam unul langa celalat,dar inainte sa porneasca caruselul Dominic plecase undeva. Am asteptat cateva minute si sa intors cu vata pe bat,e asa de deagut. Caruselul porni si in varf pentru fiecare cuplu se oprea timp de 3 minute. Nu dura prea mult si ajungem si noi acolo. Cand se opri, ma prinse de maini si se uita la mine:

          -Ema,esti asa de frumoasa in lumina luni. Parul tau in bataia vantului e divin. Ochi tai dragalasi care sclipesc ma fac sa ma dau peste cap. Ema nu stiu ce mi-ai facut dar vreau sa sti ca te iubesc.

        Dupa aceste spuse ma cuprinde de talie, si ma saruta. A fost primul meu sarut si a fost cel mai frumos posibil. Ma inrosisem deja dar nu am putut sa nu ii spun:

               -Si eu te iubesc. Iti multumesc ca ma faci sa ma simt mai bine alaturi de tine.

     Nici bine nu apucasem sa termin de vorbit ca, caruselul cobora.

                -Ema, ai mai vrea sa mergem undeva?
                -Vreau inca o surpriza de a ta, zic eu razand.
                -Bine poi haide sa mergem.

    Ma ia se mana si mergem. Urmatoarea oprire la un trenulet, mai exact trenuletul iubiri. Ne imbarcam si pornim. Acest trenulet trece printr-un tunel cu fel si fel de luminite, pereti vopsiti in roz, inimioare, prajituri pe marginea tunelului de unde te puteai servi, dar nu in ultimul rand la capatul tunelului trenul se oprea iar baiatul trebuia sa isi sarute partenera si cei doi vor primi o poza cu acest moment. Si ce credeti, noi am facut-o? Poi cum sa nu o facem.

            -Indragostitolor, aceasta este poza voastra.

    Dominic ia poza si ma ia de mana si pornim mai departe.

             -Unde mai merge?
             -Printeso, mai poti?
             -Da. Ma simt asa de bine aici.
             -Bine, mai am un loc de vizitat dupa care vom merge spre casa.

        Amandoi de mana, mergem spre ultimul loc de vizitat. Era... era frumos sa stiti.. o trambulina mare de tot, si niste frangi care te tineau si puteai sari cat de sus vrei, bine nu chiar pana in cer. Dar mai era o problema,cand eram mica m-am mai dat pe una din asta si a fost cam tragic ca mi-am rupt piciorul si l-am tinut in ghips cateva luni bune.

             -Dominic, mie frica.
             -De ce micuto?
             -Cand eram mica m-am accidentat aici.
             -Atunci vom sari impreuna, ma ia inbrate si ii spune domului sa ne lege impreuna.

        Dupa atata distractie eram extenuata si ma duse acasa, eram deja somnoroasa aproape ca nu adormisem in masina. Imi da pupicul de noapte buna si el porni spre casa lui. Adormisem ca un copilas mic, de data asta nu ma framanta nici un vis ingrozitor.

       Dar pe la miezul nopti aud zgomote la parter... oare cine o fi? Mie frica...