Povestea Emei

Capitolul 17 - Sfârşitul?

         Sper să mai aibă o şansă la viaţa Dominic al meu.
         
          Ajung in faţa spitalului. Sunt toată noroi arăt mai rău decât un boschetar. Mă şterg cât pot pe preş şi intru.

            --Caut salonul lui Dominic Vakon.
            --E la etajul 2, salon 5.

            Urc scările grăbită. Nu mai am răbdare să stau până vine liftul. Ajung în faţa uşi şi intru ca vântul în salon. Încep să plâng văzândul conectat la aparate ca mama mea.

            --Nuuuuu, de ce si tu? Doamne nu mi-l lua, urlu eu prin salon.
            --Linişteşte-te o să fie bine. Desi medici nu au mari speranţe să îşi revină.

          Mă pun pe marginea patului şi îl ţin de mână. Îi mângâi faţa îngheţată.

            --Ne-aţi putea lăsa singuri?

           Mama lui nici nu îmi mai dădu un răspuns, că ea şi ieşise din salon.

            --Dominic,nu ştiu dacă mă auzi sau nu, dar vreau să şti că îmi pare rău pentru tot. Nu am facut-o intenţionat şi şi el tot venea la mine. Mai dezamăgit când te-am văzut beat pe stradă. Şi am fost foarte dezamăgită. Am vrut să fac pe nepăsătoarea dar nu a ieşit bine. Îmi pare rau. Tot ce îmi doresc e să te refaci si ca relaţia noastră să mai aibă o şansă dacă mă auzi dă-mi un semn.

   Din perspectiva lui Dominic:
   "Vocea ei îmi încânta urechile. Desi eu nu puteam să mă trezesc şi să îi spun si eu ce rau îmi pare. Mâna ei firavă îmi încălzi mâna mea de gheaţa. Simteam o speranţă că mă voi trezi şi mă voi întoarce la ea. Aud "dă-mi un semn" în acel menent incerc să mişc din toate puterile mele un deget şi să o ating să vadă că în ciudata faptelor că sunt la aparate, eu sunt bine.

            --Aaa, te-ai mişcat. Dar tu eşti în comă cum? Deci mă auzi, incepe să îmi apară zâmbetul pe faţa. Dominic,imi pare rau pentru tot. Îţi multumesc că mi-ai dat un semn. Sper sa te faci bine curând. Te iubesc, spun eu ruşinată luându-l în braţe şi lăsându-i un sărut pe frunte.

             --Şi eu te iubesc micuţo.

        "Dar ce zisem eu nu se auzea. Era doar in mintea mea. Si ii multumesc si eu mult ca e alaturi de mine in aceste momente grele."

             --Domna, vizita s-a terminat vă rog să ieşiţi afară.
             --Dominic ne vedem mai tarziu. Te iubesc. Odihnestete si făte bine cât de curând.

            Îl las acolo singur şi neajutorat. Sper ca medici să facă tot posibilul să fie bine.

            Până va fi vizita de seară eu voi merge până acasă să îmi fac o baie fierbinte şi să merg pană în mall să văd ofertele şcolare. Fiind a 8-a trebuie sa mă gândesc la ce liceu vreau să merg.

            Mă usuc şi îmi întind părul cu placa, dearece părul meu e semi creţ. Mă încălţ şi pornesc spre mall.

            Aş vrea să îi cumpăr ceva drăguţ lui Dominic, şi să îl pun pe masa din salon.
  
           M-am gândit să îi cumpăr o vază pentru flori şi un ursuleţ de pluş. Ştiu că el nu e prea copilăros dar un urs de pluş poate face pe oricine fericit.

             Mă îndrept spre spital. Eram la un pas să fiu călcată de o ambulanţa care avea girofarele pornite şi se grăbea spre ieşirea din ţară,mai exact spre graniţă.

               De data aceasta, astept liftul. Deoarece vizita nu incepe doar la ora 18 si e doar 17:45.

                Ajung la etajul 2. Cobor din liflt mă îndrept spre salon şi intru. Aici nu e nimeni. Unde a dispărut Dominic?

               --Bună, nu ştiti unde e pacientul din acest salon.
                --A plecat acum aproximativ 10 minute cu ambulanţa spre Austria deoarece au intervenit nişte probleme.

           Mă grăbesc spre ieşirea din spital. Îmi caut telefonul şi încerc să o sun pe mama lui. Dar primisem deja un mesaj de la ea:
        
      "Au intervenit nsiste probleme la plamani,ingreunândui respiraţia. Medici de aici ne-au recomandat să mergem în Austria acolo poate ar mai avea o şansă de viaţa. Are nevoie de curăţarea plămânilor şi de un tratament. Din comă nimeni nu ştie când se va trezi. Doar del de sus."

             Sun la un taxi. Urca în taxiu. Începuse din nou ploaia. Eram speriată, dacă nu îşi va mai reveni? E doar vina mea.

             --Domnule grăbiţivă vă rog.

           Şoferul acceleră. Ajungând la viteza de 120 la ora. Încetini brusc aproape să mă scoată din maşină.
            Ajungem în Austria.

           --Unde e spitalul unde a fost dus Dominic?
      
          Mama lui îmi dă adresa. Strada 122 numărul 44,etajul 2, sala de operaţi 15. Ajung în faţa spitalului,cobor din maşină. Sunt pe hol, un lift e pe punctul de a pleca dar reuşesc să întru îl el.      

         Merg spre sala unde trebuie să fie Dominic operat.

         --Cum e?
         --Nu e prea bine. Situaţia sa agravat şi îl operează acum de urgenţa. Doar o minune îl mai pote salva.

           O iau pe mama lui de mână şi începem să ne rugăm împreună pentru el.

       Dupa 2 ore...

      După 2 ore de sunete ciudate din acea sală de operaţie şi mi de rugăciuni. Iese un doctor de acolo. Oare mai are vreo şansă la viaţa? Oare îşi va mai reveni?te rog doamne eu am mare nevoie de el.

         --Doctore, cu se simte?
         --Vreau să vă spun că Dominic a trecut printr-o operaţie foarte coplicată de curăţare a plămânilor de tutun şi ...