Povestea Emei

Capitolul 4 - Şocant

    Cand suna telefonul...

        -Alo, spun eu putin speriata,cine m-ar suna pe mine la ora asta tarzie?
       -Alo,draga mea.
     -Tată tu esti? spun eu confuza,deoarece vorbea ciudat la telefon,ca si cum s-ar fi intamplat ceva.
     -Da scumpo,te-am sunat sa iti spun că a intervenit ceva si mama ta va trece printr-o operatie grea.
          -Ceee..? Ce sa intamplat cu mama? zic eu incepand sa plang,

      Dominic vazand reactia mea la lua-se strans in brate. Aveam nevoie de acea imbratisare.

      -Mama ta a suferit arsuri foarte grave in urma accidentului cu masina..
     -Ce.. ce accident tata? Cum sa intamplat? De ce tocmai mama?.
      -I se facu-se rau la volan,asa a intrat pe contrasens intr-o cisterna cu benzina,soferul cisternei muri-se pe loc dar ea a supravietuit..
     -Domnule Ronda... se auzi o voce pe fundal.
     -Draga mea va trebui sa inchid.
     -Dar tata..
     -Ai grija de tine scumpo, noi vom fi bine, "si atunci inchise telefonul"

    -Ema ce sa intamplat? 

  Lacrimile incepura sa curga, curgeau ca ploaia intr-o zi de toamna,eram speriat,sper ca mama sa nu moara si sa treca cu bine din operatie si daca nu eu cu tata ce ne vom face fara ea? Ceee..?

   -Micuţo, linişteştete,spunemi ce sa intmplat.

     Cu greu printre lacrimi reusisem sa ii spun lui Dominic ce sa intamplat, ce e ciudat e ca si el se intrista.

    -Voi fi alaturi de tine,si mama ta se va face bine, spuse el cu un mic zambet pe faţa.
     -Sper Dominic...

   De la atata plans am obosit, ochi îmi erau roşi si ma durea capul. Adormind intr-un final,dar nu adormisem oriunde ci in bratele lui care ma strangeau cu atata iubire

      -Buna dimineaţa prinţeso,spuse aparandui un zambet cald pe faţa.
      -Buna dimineaţa!
      -Cum ai dormit?
      -Bine, dar tu ai stat toata noapte cu mine?
       -Da,nu m-am oprit din a te privi,dormeai asa de drăgălaş, spune rosind.
       -Dominic trebuia sa mergi acasa sa dormi si tu.
       -Sa fi tu bine si odihnita conteaza mai mult micuţo.

    Inrosisem si el privindu-ma cu ochi dulci ma saruta pe frunte.

    -Dominic cat e ceasul? Vom intarzia la scoala.
    -Vai pitico, e doar ora 6 dimineata pana la 7 te mai poti odihni.
    -Eu as vrea sa il sun pe tata sa vad cum a decurs operatia.
    -Poi despre asta vroiam sa iti spun..
     -Dominic spune, ai vorbit cu tata?
         -Da,dar din pacate nu au piele cu ce sa ii acopere arsurile mamei tale si inca asteapta,mama ta e la aparate si daca pana maine, cel tarziu poimaine tatal tau nu gaseste un spital cu fonduri mama ta va fi deconectata de la aparate si nu se va mai putea face nimic.

   
      In acel moment lacrimile incepura iar sa cada rand pe rand,nu ma simteam bine. Simteam ca viata mea e ruinata.

     -Prinţeso,daca nu esti bine spune-mi si azi vom sta impreuna si nu vom merge la scoala si il vom ajuta pe tatal tau cautand la spitalele din oras.
    -Da,Dominic haide sa-l ajutam.

     Ma ajutat sa ma imbrac dupa ce imi facu-se ceva de mancat, pleca si el la casa lui sa se schimbe si impruna sub o umbrela deoarece afara ploua porniram spre cautare unui spital cu fonduri.
    Nu am gasit nici un spital pana acum si deja se facu ora 15.

    -Dominic,e in zadar,nici un spital nu are fonduri sa o ajute pe mama..
      -Nu renunţa micuţo sigur vom gasi,iti promit, zise putin dezamagit.

    Trecu o ora,trecurău 2, am cautat in toate spitalele din oras,dar nimeni nu putea sa ne ajute,dezamagita de sitoatie cu ochi in lacrimi ii spun:

    -Dominic,asa a fost sa fie,va trebui sa ma pregatesc pentru cei mai rau.. si lacrimile incepura sa curga si mai tare si eu ma aruncasem in bratele lui..
     -Ema,orice se va intampla cum ti-am spus voi fi alaturi de tine dupa cum ti-am mai spus. Acum haide sa mergem acasa,vei raci deja esti toata uda la piciore,vino.

     Cand sa merg cu el, am cazut in genunchi strigand:

     -DE CE MAMA MEA... NU MI-O LUA PE EA DOAMNE... NU O LUA...

   Dominic,se uita la mine si nu astepta, ma lua pe sus in bratele lui si ma duse spre casa.

      Ma schimba de hainele ude,punandu-ma in pat si invelindu-ma.

     -Micuţo stai aici cuminte si asteaptama merg sa iti aduc un ceai si ceva medicamente de acasa sa nu mi te racesti.

       Dupa ce placa din camera mea incercand sa adorm, vad ca se intoarce pupandu-ma pe obraz si zicand:

      -Va fi bine.

         Nu dura mai mult de jumatate de ora si el se si intoarse cu ceaiul si medicamentele de care imi zise, avea mare grija de mine cum aveau si ai mei cu mine.

       -Draga,e tarziu ar fi timpul sa te culci,si eu sa merg acasa sa ma odihnesc.
       -Nu, te rog nu pleca.
       -De ce micuţo?
       -Am nevoie de tine..
       -Oricum nu te-as fi lasat singura, zise el zambind. Voi merge sa dorm in camera de oaspeti iar daca e ceva sa ma strigi. Acum hai la somn, noapte buna papuşa.
       -Bine, noapte buna.

   Nu dură mult si eu adormisem,visand.....