Povestea Emei

Capitolul 12 - Sfârşitul calvarului

      --Ema, ce bine ca te vad.. ajută-mă.. zise el încet văzândui durerea în ochi.
       
          Văzând în ce hal e, lacrimile mele începuseră să curgă.
 
        --Ce iai facut nemernicule?
        --Nimic rau, zise el ironic.
        --Ema, fugi salveazăte eu voi fi bine.. zise Dominic lăsând privirea în jos.
         --Nu prea cred că vei fi bine, zise unul şi îi trăzni o palmă.
          --Nuuu,lasaţil în pace.
          --Asta e doar începutul. Continuaţi băieţi.

         Şi începură lovituri cu picioarele în burtă şi în gură. Mă durea să îl văd aşa.

           Începu să-i curgă sânge din gură. Burta lui era toată vânătă. Era complet distrus.

           Prietenul lui cu care eram eu în dubă îmi face semn spre buzunarul lui. Mă aplec în timp ce  Erik nu e atent să văd ce are în buzunar era un telefon. Trimit un mesaj lui Victor cu adresa unde suntem şi îi spun să cheme poliţia.

            Nu dură mult timp că poliția ajunse în acel loc îngrozitor.
 
            --Erik eşti arestat.
            --Nu prea cred.
   
           Ieşise în goană pe uşă, dar afară îl aşteptau ceilalţi poliţişti şi îl prind.

            --Pa pa Erik, zic eu bucuroasa.
             --Nu veţi scăpa aşa uşor veţi vedea.

           Fug spre Dominic şi îl iau în braţe, mângâindui cu blândeţe faţa distrusă.

             --De acum în colo vei fi în siguranţă.

            Începe să plângă şi mă strânge tare în braţele lui,cum nu a mai facut-o pană acum.

             --Mulţumesc Ema, zise el fară puteri.
             --Tinerilor puteţi pleca. Ne ocupăm noi de aici în colo. Vom face o percheziţie acestui loc.

            Încerc să-l ridic de pe podea dar nu reuşesc.

              --Denis ajut-o te rog să mă ridice.
 
             Mă ajută acest Denis, şi ies cu Dominic afară. Îl sun pe tata să vină după noi.

              --Eşti bine scumpa mea?
              --Da tată. Astăzi seara Dominic va dormi la noi, are nevoie de îngrijire.

             Ajunge în hotel. Îl văd pe Victor.
  
               --Ema eşti bine?
               --Ţi se pare că am ceva? raspund eu răutăcios.
                --Azi dimineaţa erai altfel. Pe deasupra acum eşti si cu un băiat de mână.

               Sincer nu mă înteresează prea mult de el. Dominic e pe primul loc la fel şi sănătatea lui, aşa cum era mereu.
                Urcăm scările. Deschid uşa apartamentului şi merg să-l aşez în pat. Mă descalţi şi eu şi mă pun lângă el.

              --Mă bucur că eşti bine, şi îi zâmbesc. Voi merge să îţi pregătesc o baie fierbinte.

              Pornesc apa la vană şi mă duc la el. Cu apă oxigenată şi şi cu un pic de spirt, îi dezinfectez rănile.

              --Ema îți mulţumesc. Vreau să şti că te iubesc.
               --Şi eu, spun zâmbindui ca o diminioară.

             Îl ridic şi îl duc în baie. Îl aşez în vană şi încep să-l spăl. Pe păr apoi încet şi corpul.

             Îi usc parul şi îi şterg corpul încet să nu îl doară şi mai tare rănile. Îi dau o pijama şi îl aşez în pat. Mă pun lângă el în pat. Se aproprie de mine şi mă îmbrăţişează strâns. Strânsura încet încet se desface. El adoarme. E aşa drăgălaş când doarme.

              Dimineaţă îmi sună alarma. Îmi fac rutina de dimineaţă şi mă pregătesc pentru prima zi de şcoala. Încerc să fac tot posibilul să nu îl trezesc pe Dominic.

             --Ema, zise el somnoros, unde te duci?
              --Vai dragule, nu am vrut să te trezesc. La şcoală mă duc. E prima mea zi.
               --Vin cu tine.
               --Nu. Tu rebuie să te odihneşti.

            Se ridică cu chiu cu vai din pat şi se îmbracă încet. Îşi face şi el rutina de dimineaţa şi mergem amândoi la micul de jun.

             Umm yami.. avem pâine prăjită cu unt şi ceai cald de fructe de pădure. Preferatul meu.

            Terminăm de mâncat şi o luăm spre şcoala. El mă apucă de mână zâmbind. Încep să-l strâng si eu de mână şi zâmbetul lui era mai mare.

              Ajung la şcoală. Aici mă voi desparţi de el. El trebuie să se odihnească iar după cursuri, am putea ieşi la o îngheţată.

               --Dominic acum dute te rog acasa şi odihneştete. Schimbăți pansamentele şi ia-ţi medicamentele.
                --Bine aşa voi face.

           Vreau să plec spre intrare,dar el mă prinde de braţ.

               --Nu primesc o îmbrăţişare?
               --Ba da.

             Îi sar în braţe. El mă sărută şi îi spun "te iubesc Dominic. Mă bucur ca te-ai întors la mine şi că eşti bine". Îmi zâmbeşte şi pleacă făcândumi cu mâna continu. Până când nu l-am mai vazut.

             Ajung în sala mea de clasă. Prima oră de fizică aici. Oare despre ce vom învăţa?

            --Dragi elevi, astazi studiem curentul electric.

             Curentul electric,lecţia mia preferată din totdeauna. Restul fizici mă plictiseşte sincer.

              Se termină cursurile şi o iau spre casa. Vreau să trec strada,când un şofer aiurit mai că nu mă ia din plin. Noroc că reuşise să se oprească.

               Ajung la hotel şi merg direct la masă. Sunt lihnită. Îl văd pe Dominic coborând scările.

               --Ai venit scumpo.

            Vine si mă pupă pe obraz şi se aşează lângă mine la masă. Mâncăm împreună după care mă ia de mână.
 
               --Am o surpriza pentru tine, dar va trebui să te leg la ochi.

             Mă leagă la ochi şi mă ia pe sus în braţele lui. Mă duce spre camera noastră şi mă lasă jos.

               --Intră draga mea.

            Intru în cameră iar la mijlocul camerei îi dă jos eşarfa de la ochi.
            
              --Surpriză..