Povestea Emei

Capitolul 5 - Visul

     "E un loc frumos, e un camp cu flori, mai exact cu floarea soarelui preferatele mamei. In curand trebuie sa inceapa apusul, ma asez pe o piatra.  Se aud pasi.

    Imi intorc privirea pentru a vedea cine vine, ma sterg la ochi deoarece poate nu vad bine, dar cred ca ea e chiar mama...

        -Mamă?

  Acea femei se uita ciudat la mine,dar tace si nu spune nimic. Mă reped sa mai intreb odata:

         -Mama, tu esti?

        Se aproprie si mai mult de mine, dar pe masura ce se aproprie chipul ei devine mai inclar.. Ii simpt parfumul, e asemanator cu al mamei, nu am indoieli sigur ea e acea femeie. 

          Alerg spre ea, doarece ea vine spre mine cu pasi marunti, ii sar in brate, dar ea se transforma in praf si dispare...."

              -NUUUU, MAMĂĂ...
              -Ema, ce sa intamplat ce e de tipi?
              -Am avut un vis groaznic..

   Ii explic lui Dominic ce am visat, intristat ma ia inbrate si imi spune:

              -Micuţo, va fi bine.
      Adorm in continuare deoarece e doar 2 noaptea..

"Sunt din nou pe acelasi camp,dar acum nu vad apusul, si florile au disparut, dar vad o şosea si ma indrept spre ea. Vad o masina ca se aproprie de un om de pe marginea drumului.

               -TRAGETEEEEE.. strig eu disperata,dar omul nu ma aude.

      Este luat din plin de catre masina izbit de piatra pe care am stat.. ma caut in buzunare fara sa stau pe ganduri imi iau telefonul si sun la ambulanta. Ma apropriu de victima si chipul lui era asemanator tatei...."

                  -NUUUU,NUUU SI PE ELL...

    Lacrimile incep sa curga..

                  -Ema,linistestete.
                  -Dominic, acum era tata..
                  -Ce vrei sa spui Ema?

     Ii explic cum fu izbit de acea piatra,el acum ma strange si mai puternic in bratele lui.

                  -E doar un vis Ema, linistestete te rog.

       Imi sterge lacrimile si vrea sa ma culce din nou deoarece trecu doar o ora de la celalat vis si pana dimineata mai era mult..

                  -Dominic, nu pot dormi.
                  -Incearca micuţo,linistetete daca vei dormi iti va prinde bine.
                   -Si daca visez iar ceva ingrozitor? Eu nu mai rezist...
                   -Bine vino, mergem jos sa ne uitam la televizor inpreuna.

           Ma ia pe sus so mergem in living,ma aseaza pe fotoliu si alege un film care sa ma inveseleasca si sa ma faca sa uit de tot ce am visat. Ma amuzat cand vazusem ce film alege,decide sa ne uitam la Ştrumfii 2, eu stiam ca lui nui plac filmele animate,dar se pare ca pentru mine ar face orice, e un dragut.

           -Ema, haide e tarziu, trebuie sa mergem la scoala.
           -Inca 5 minunte dragule...  

       "Dragule ce e cu mine?cum am reusit sai spun asa ceva?vai baiatul asta chiar ma da peste cap"

           -Bine draga mea,spune zambind cu obrajori lui rosi ca focul.

      Astea 5 minute au trecut destul de rapid,ma imbrac si... stai asa e sambata,de ce ma trezit la 7? Ce se intampla?

               -Dominic,dar e sambata.
               -Da e sambata. Ce e?
               -De ce ne-am trezit asa de devreme ce sa intamplat?
               -Da, poi Ema, cum aseara cu visele tale groaznice,cum nu te-ai simtit bine am zis ca iti voi spune doar dimineata.
                -Ce sa imi spui Dominic? zic eu speriata.
                -Mama ta azi va fi deconectata de la aparate, si eu si tatal tau ne-am gandit ca ai vrea sa o vezi pentru ultima data.
                 -Nuuu,nu se poate, tip cazand la pamant si lovind in podea cu pumnul. Nu poate fi adevarat.... visulll Dominic... visul chiar nu mai e vis acum..
                 -Micuţo linistestete.
                 -Daca visul cu omul care avea chip asemanator cu tata, se va intmpla si si tata ma va parasi?.. spun eu cu lacrimi in ochi.
                 -Nu tot ce visam se va intampla, linistetete tatal tau va fi bine si va fi alaturi de tine.

           Ma imbraca si ma urca in masina mamei lui sa plecam la spitalu unde e mama internata. Ma doare sufletul cand ma gandesc ca pana aici a fost si mama mea va fi deconectata de la aparate.. e prea tanara sa plece si am nevoie de ea..

   Din perspectiva lui Dominic:

  "Mie mila de ea, nu pot sa o vad asa. Simt ca mi se rupe inima vazand cum plange. Ma simt rau ca nu am avut cum sa o ajutam pe mama ei. Dar orice ar fi eu voi fi alaturi de ea, are ceva aparte ceva ce ma face sa cred ca merita sa imi petrec timpul cu o minora."

        Drumul e destul de lung si ajung sa dorm in masina. Dominic opri la un moment dat masina si ma trezi si pe mine, nu mancasem nimic dimineata,sunt lihnita.
Ne punem la masa comandam un meniu pentru mine si unul pentru el,mancam linistiti cand suna telefonul:

           -Alo?
           -Dominic?
           -Da,domnule Ronda.
           -Copi grabitiva mai aveti doar 2 ore pana mama Emei va fi deconectata de la aparate.
            -Am inteles.

       "Paralela cu tot ce se intampla intreb:

           -Dominic,ce a spus tata?
          -Micuto mananca bine si haide trebuie sa ne grabim.

     Mancam, platim si o luam la drum, in mai putin de o ora ajungem si noi la spital.

Aici ne astepta tata, ne conduce spre salonul in care se afla mama.

      Apas clanţa si intru in salon unde..