Povestea Emei

Capitolul 11 - Noua prietena

         Vai e ora 11 fără 10 minute. Ce să fac să merg să il vad pe acest Victor?
          
          Mă îmbrac lejer şi îmi iau tenişi în picioare. Ies pe uşă şi cobor jos în holul mare, dar îmi sună telefonul.
  
           --Alo?
           --Alo, Ema tu eşti?
           --Da!? Cu cine vorbesc?
           --Deja ai şi uitat de mine. Sunt eu Dominic, spuse trist. Te-am căutat atât şi îsfrârşit am dat de tine.
             --Cum să uit de tine? La ce mi-ai făcut e cam greu. De ce mai căutat? Noi nu mai avem nimic de discutat..
              --Ema, da ştiu te-am rănit mult şi regret credemă. Vreau să mă ierţi şi să mai îmi acorzi o şansă. Pormit că nu te voi dezamagi.
               --Nu ştiu ce să zic.

      Se aude o voce pe fundal "Ema, aici erai te căutam. Vino am pregătit o masă doar pentru noi"

             --Acum înţeleg. Tu ţi-ai găsit deja altul. Acum văd ce mult mai iubit. Eu după greşala facută m-am tot gândit cum să o îndrept, iar tu te vezi cu altul. Mulţumesc pentru tot.
              --Dominic, st... şi închise telefonul.

          Acum chiar sunt într-o situaţie dificilă. Nu ştiu ce să fac. Întai voi merge la masă cu Victor deoarece îmi e foame, apoi voi ieşi să cunosc oraşul şi să fiu puţin sigură.

          Mă aşez la masă discutând nişte chesti banale cu el. Cum ar fi "de unde esti? caţi ani ai? culoarea preferată.. şi aşa mai departe".
             --Mulţumesc de masă. A fost bună şi un gest foarte draguţ să mă înviţi să mâncăm împreună.
              --Cu mare plăcere. Sper că ţi-a plăcut cu mine şi să mai luăm masa împreună.

        Victor chiar e un baiat ok, doar că acum doar Dominic îmi trece prin cap. Mai bine merg să alerg.
   
          De la hotel sunt câteva străzi până la un parc imens şi plin de trandafiri roşi. Preferaţi mei. Piste de biciclişti şi de alergat, plin de bănci şi ici colo câte o fântână artezeană care noapte luminează. Într-o seară ar trebui să trec pe aici.
   
          Încep să alerg. Alergatul e umul din lucrurile mele preferate. Dar pe primul loc mereu va fi handbalul. Mi-ar plăcea dacă la aceasta şcoala nou să fie o echipă.

          --Scuze nu te-am vazut.
          --Nu e nimic. Oameni se ciocnesc des de mine, zise râzând.
          --Bună, eu sunt Ema.
          --Eu sunt Erika. Încântată de cunoştiinţă. Alergi des pe aici?
           --Nu e prima oară. M-am mutat de curând aici.
           --La ce şcoala vei continua studile?
           --La una din apropierea hotelului Boston.
           --Acolo studiez si eu. Ar fi super sa petrecem timp înpreună.
            --Da. Îţi place să alergi? Dacă da vino cu mine să nu alerg singură.

          Alergăm împreună vreo 2 km. Ne oprim lână una din fântânile arteziene. Începem să discutăm despre noi şi să ne cunoaştem mai bine.
          
          --Ema, ţie îți plac cumpărăturile?
          --Da, la nebunie.
          --Ştiu un mol în apropiere cu nişte haine super.

        Merg rapid în hotel îmi iau ceva bani şi plec cu Erika la mol.

         Am intrat în toate magazinele şi am cumpărat nişte chesti banale pentru şcoala. Aceasta aventură a durat destul de mult, deabia la 9 seara ajunsem acasă.

          Îmi pun telefonul la încăcat. Merg să cinez după care îmi voi face rutina de seara.

            Pornesc televizor şi caut un film bun la care să mă uit. Deşi mâine va fi prima mea zi de şcoală nu pot rata Toys Story 3. Sunt unele din desenele şi filmele mele preferate.

              Pe la jumatatea filmului adorm. Nu trecu mult timp să simţeam o adiere de vânt rece în camera mea. Mă ridic nedumerită din pat să văd ce e. Uşa de la balcon deschisă? Urme de paşi plini cu noroi în camera mea? Ce se întamplă?

                Aud pe cineva ieşind din baie. Mă ascund repe de sub pat,dar în zadar. Mă vede.

            --Aaaaa, ajutor.. tatăă.. Victor..
             --Dacă te potoleşti şi nu mai ţipi va fi totul bine.

             Încerc să mă calmez. Mă opresc din ţipat, dar încep să tremur de spaină.
   
             --Cine eşti?
             --Nu mă mai cunoşti prinţesă.. şi aprinse becul.

             Eram şocată dar în acelaşi timp si foarte speriată. Era.. Erik. Ce căută el aici? Ce vrea de la mine?
      
              --Ce vrei de la mine?
               --Nu vreau nimic de la tine. Pe tine te vreu, zise el râzând.
               --Dacă vrei iar să şti ceva de Dominic, eu nu ştiu. Nu mai ţin legătura cu el.
                 --Nu am venit pentru asta. Am aflat tot ce am vrut să aflu, dar acum am venit să te iau pe tine şi să-l fac pe Dominic să sufere mai tare.
                  --Lasămă în pace... o să chem poliţia.
                  --Uşurel păpuşică, şi îmi smulse telefonul din mână. Tu vei veni cu mine. Dominic e disperat dupa tine. Dacă îți voi face rau de faţa cu el, el va fi distrus. Uite aşa răzbunarea mea va fi mai dulce.

           Mă leagă cu o eşarfă la gură. Strâns încât aproape că nu îmi luase aerul. Mă ia pe sus şi iese cu mine pe balcon. Acolo atârna o scară, direct spre duba lui. Sinceră chiar nu îmi lipsea locul acela. Calcă pedala şi o ia la goană.

           Lângă mine mai era un tip. Staia îl cunosc. Era din gaşca lui Dominic. Îmi face semn să mă uit jos lângă el. Acolo era un cuțitaş. Îmi tau eşarfa de la gură.

          --Unde vrei să mă duci nemernicule?
          --Am zis să taci din gura aia spurcată.
          --Tu nu îmi spui mie ce să fac.
          --Taci, altfel Dominic va avea şi mai mult de suferit.

          Tac. Nu după mult timp ajungem unde vroia psihoptul ăsta să ne ducă. Ne dă jos din maşină şi ne duce într-o încăpere mică cu grati. Un fel de puşcărie. Avea fel si fel de armamente, asta cred ca e infractor.

           --Dominic draguţule uite pe cine ţi-am adus.

           Îl văd pe Dominic zăcând într-un colţ. Ridică privirea. Avea ochiul stâng vânăt şi buza spartă.

             --Ema, ce bine ca te vad.. ajută-mă.. zise el încet văzândui durerea în ochi.