Povestea Emei

Capitolul 15 - Neîncredere

       Mă aşez din nou în braţele lui. Nu pot să îl privesc în ochi. Dar el îmi ia faţa în mâinile lui şi imi fixeaza privirea spre el.

        --Nu e nimic iubito. E înregulă oricum e întunerici şi nimeni nu va observa ce s-a întamplat.

           Mă ia în braţe şi mă sărută pe frunte. Îmi intinde mâna zâmbind şi mergem pe ringul de dans. Dansăm alături de prieteni noştri. Se pare că nu i-am stricat ziua de naştere. Am facut o treaba bun, si mai ales pe el fericit.

         Ajungem acasa extenuați de la atâta dans. Îmi fac rutina de seară şi adorm. El mergând la casa lui să doarmă.

    Din perspectiva lui Dominic:

   "Ajung acasa unde de la poarta se aud tipete şi strigăte din casa. Intru in casa. Merg spre bucătărie să văd ce se întâmplă. O vad pe mama plângând iar pe tata aruncând cu vase şi cu tacâmuri prin bucătărie strigând "Eşti o panarama". Se vedea pe el că e ţiapăn de beat. Ia o sticlă şi o aruncă prea ea. Aproape să îi spargă capul. Avea noroc doar câteva cioburi săriseră pe ea.

        --Tată termină, zic eu revoltat de cele intamplate.

      El vine spre mine şi îmi plezni o palmă.

     --Tu nu ai cuvânt peste mine. Iar mama ta merita pentru tot ceea ce a facut.
      --Ce ţi-a făcut tată?
      --Intreab-o pe ea. Eu nu mai vreau nimic de la ea. S-a terminat. Bag divorţ.

         Sunt complet distrus. Fix de ziua mea sa păţesc aşa ceva dar oare mama ce a facut? Il vă pe tata că vrea să o tragă de cap.

       --Ieşi! Dispari să nu te mai vă în viaţa mea. Şi nu ridica tu mâna la mama.
        --E a mea fac ce vreau cu ea.
        --Curand nu va mai fi. Acum dispari din faţa ochilor mei.

     Mama plânge în continuare şi tremură de spaimă. Cine ştie ce i-a facut nebunul ăsta.

         --Mamă ce sa întâmplat? Explică-mi.
        
        Incet incet se calmase şi îmi spune:
 
    "Am placat de acasă la magazin să îți iau un cadou fiule. Dar acolo mă întâlnisem cu un fost coleg de facultă. El era mai nebun desi ii spune-am ca sunt cu tatăl tău el tot zicea ca să nu ascund relaţia cu el. Şi mă lua-se în braţe fix când intrase şi tatăl tău în acelaş magazin. Apoi a inceput scandalul."

        Sunt dezamagit de tata. Totusi nu cred ca el nu stia ce fel de gen de om e acel barbat. Si cel mai rau e ca nu inteleg de ce a avut o reactie asa de rea? Nu s-a mai intamplat asa ceva niciodata.

         Suparat, dezamagit şi distrus mă urc în maşină şi pornesc spre un bar.

        Nu vreau să îi spun Emei monentan deaorece mie jena sa spun ca familia mea s-a destramat. Nu sunt de acord cu situatia. Am să îi spun cand vom merge la judecată.

         Ajung în cel mai apropiat bar. Azi decid să îmi beau de amar. Simt că ceva din mine s-a rupt si va fi foarte greu să umplu acel gol.

         --O sticlă de Jack Daniels, si un Kent scurt.
         --Imedia domnule.

         Vine sticla mult dorită. Din câteva gânghiţituri o termin, pachetul de tigări si el în scurt timp era gata. Sunt rupt de beat. Si ma simt ca si cum m-as fi drogat. Încerc să ies din bar dar cad pe o masa plina de pahare si sparg cateva din ele.

         --Domnule sunteti bine?
         --Bă p**** tu nu ma atungi pe mine. Ma descurc si singur.

         Mă ridic şi merg cu picioare trăgândule după mine. Ies din bar si realize ca nu imi pot lua maşina să merg acasă aşa că o iau pe jos.

         În drumul meu mă întâlnesc cu cine nu trebuia era... Iuli.
 
         --Ce faci aici Dominic? Ce ai paţit ai ochi rosi?
         --Tu mucoaso, dispari din fata mea. Fa-mi loc să trec.
         --Nu pot să cred ai băut. De află Ema ce ai facut. Va fi foarte supărată.

      Din perspectiva Emei:
      "Mă trezesc din somn, deoarece la cateva case distanţa se auzea zgomot. Imi iau un halat de baie pe mine şi ies afara. Observ că acele ţipete si urlete vin de la casa lui Dominic. Mă îndrept spre casa lui si intru în casa. Mama lui era in bucatarie cazuta la podea si plânge. In jurul ei deja se facu o băltuacă.

        --Doamnă Vakon,ce s-a intamplat?
        --Soțul meu vrea să divorţeze.
        --Dar de ce?

     Îmi explică cu lacrimi in ochi, incercand sa se linistească.
      Mă întreb, Dominic de ce nu e langă ea să ii fie alături? Si de ce mie nu mi-a spus ce sa întâmplat?

        --Domnă, Dominic unde este?
        --Nu ştiu unde a plecat. Dar era foarte supărat.

        *Dringggg, drinnggg* sună telefonul. Nu aveam de gând să răspund. Dar poate era Dominic.
    
        --Alo?
        --Ema, vreau să îţi spun ceva. M-am intalnit cu Dominic pe stradă lângă un bar din apropiere ţeapăn de beat. Cică merge spre casă, dar o luase spre directia opusă. Ar trebui să vi după el.
          --Mulţumesc Iuli.

      Mă ridic de lângă doamna Vakon, şi vreau să plec din casă.

          --Unde te duci fetițo, la ora asta?
          --Merg după Dominic.

       Încep să alerg şi să îl strig. Il vad la cateva strazi distanţa. "Dominic.." si se uită spre mine. Ii fac semn să oprească şi eu îmi trag câteva minute sufletul.

          --Ce cauţi aici?
          --Am fost si eu să beau şi să fumez un pic. Nu--i mare lucru.
           --Nu e mare lucru va să zică? Şi cu părinți tăi de ce nu mi-ai spus ce s-a întamplat?
            --Hăăh, uitasem de tine. Şi nu aveam incredere sa iti spun asa rapid.
             --Nu ai incredere in mine măi dobitocule? Bine că eu îţi spun totul...

        Fug şi îl las acolo cu ochi in soare. Începusem să plând. Nu mă aşteptam la aşa ceva de la el. Intru in casa mea mă arunc pe fotoliu si adorm.

    Din perspectiva lui Dominic:
   "Dupa ce plecase ea, îi revenisem din acea stare de inconstienţa si amețială. Dar acum e prea tarziu. Nu trebuia să mă îndoiesc de ea. Acum sigur nu mă va mai vrea....