Povestea Emei

Capitolul 10 - Victor

          Îl văd pe Dominic strigând spre cer în ghenunchi, deşi acum sunt conviansă că regretă ceea ce a făcut, dar eu tot nu îl voi putea ierta.
  
           După 2 ore şi ceva de zbor ajungem cu bine în America. Un domn foarte drăguţ ne preia bagajele şi le duce spre camera de hotel unde suntem cazaţi.

            Apartamentul 14, etajul 3. Mă despachetez şi mă fac comodă în noua mea casa. Îmi pregătesc o baie fierbinte. Îmi pun multă spumă cum îi place mie şi e gata răsfăţul.
 
            --Ema în 5 minute e gata cina.
            --Bine tată.

      Cobor jos la masă. Vine spre masa noastră un chelner înalt, cu ochi albaştri ca cerul senin şi cu un zâmbet de un alb strălucitor. Ne lasă mâncarea pe masă şi pleacă. Acest băiat ar putea fi noul meu început şi o ocazie bună de al uita pe Dominic.

   Din perspectiva lui Dominic:
     "Sunt distrus. Cum am putut lăsa o fată ca ea să plece aşa uşor de lângă mine? Azi e chiar cea mai oribilă zi din viaţa mea. Ce mă voi face fără ea? Doar ea ştia cum să îmi aducă zâmbetul pe buze.. doar ea ştia să mă facă fericit. Lacrimile îmi curg din ce în ce mai tare, dar cu greu reuşesc să adorm."

         Termin de mâncat şi urc sus cu tata. Intru în cameră şi mă descalţ, când văd că pe suportul de pantofi este un bileţel. Oare de la cine e?
  
          "Deşi poate consideri că exagerez, dar azi când te-am vazut am simţit ceva ce nu am mai simţit vreodata. Poate că nu ne conoaştem, dar mi-ar plăcea să te cunosc mai bine. Dacă doreşti şi tu acest lucru ne vedem mâine pe holul mare la ora 11. Semnat Victor"

         Victor? Îmi place acest nume. Chiar mi-ar placea şi mie să cunosc acest baiat poate ma ajută să-l uit odată pe nenorocit.
         
        *Driiinngg, driinng*
         --Alo?
         --Ema, sunt eu Iuli.
         --Iuli, ce mai faci? Să şti că deja îmi lipseşti.
          --Nu aşa de mult cum îmi lipseşti tu mie, dar te-am sunat să îți spun ceva.
           --E de rău?
           --E depinde cu o vei lua tu. Deci voi incepe să îți spun. Nu ştiu dacă ai vazut ce a postat acum o ora Dominic pe contul lui.
            --Nu nu am vazut,dar nici nu vreau să văd.
            --Ar fi bine să vezi şi tu, dar dacă nu ai văzut îţi voi spune eu. Deci uite asta a scris:
     "Toţi oameni greşesc, de aceea s-a inventat iertarea. Eu am nevoie de o singură persoană, credeam ca mă iubea si cand aveam cea mai mare nevoie de ea. A plecat. Ştiu că am greşit mult şi ca ai suferit destul din cauza mea, dar Ema sper să mă poţi ierta. Te iubesc mai mult ca pe viaţa mea, am nevoie de tine ca de oxigen. Te rog nu ma lasa."
               --Wow. Da asta chiar mă lasă fară cuvinte Iuli.
               --Deci ai de gând să îl ierţi sau nu?
               --Tre să mă gândesc bine ce să aleg, dar acum am şi eu să îți spun ceva. Azi la cină m-am întâlnit cu un chelner super drăguţ şi acum când am intrat în camera am găsit un bileţel în care scrie dacă aş vrea şi eu să ne cunoastem mai bine să merg mâine în holul mare să ne vedem.
                --Ema acum situaţia se complică. Va trebui să alegi între cei 2.
                --Dar pe acest baiat încă nu îl cunosc şi mi-ar placea să fac cunoştiinţă cu el şi mai apoi să mă decid ce aleg. Nu vreau să aleg greşit.
                 --Ema orice ai alege sunt lângă tine, doar că acum e tarziu şi încă nu mi-am făcut rutina de seara şi mâine merg la şcoala.
                 --Eu mâine nu mă duc, dar te las să te odihneşti. Mai ţinem legătura. Te pup. Noapte bună.

         Nu trecu mult timp după ce închisem telefonul, că adormisem şi eu. Începusem să visez. Un vis ciudat la fel ca toate celelate.
      
       "Era o zi ploiasă şi nu eram aici în America ci în Londra. Îl văd pe Dominic şi în fundal doar nişte blocuri. Începe să fugă, dar eu îl urmăresc. Ajunge pe acelaş câmp unde o văzusem şi pe mama, dar acum nu mai erau flori. Era doar un copac în mijlocul câmpului. Dominic se aproprie de copac, din care apare o funie atarnata.
             --Nuuu Dominic, nu face asta, ţip eu panicată.
      Dar ţip în zadar. Dominic îşi puse funia după gât şi se spânzura."

         --Nuuu Dominicccc..
         --Ema scumpa mea, ce sa întamplat?
          --Tată am avut un vis groaznic.

      Îi explic tatei visul. Începe să mă mângăie pe creştetul capului.
          
         --Copila mea. Nu tot ce visăm se şi întamplă. De aceea nu trebuie să îţi fie frică. Eu l-am cunoscut pot spune destul de bine pe acest baiat şi nu ar face aşa ceva doar cu un motiv foarte întemeiat.

       Un motiv foarte întemeiat ar fi, daca eu nu l-aş ierta şi mai ales dacă m-ar vedea în braţele altuia. Cred că ar fi bine să îl iert totuşi alegerea făcută de el a fost din greşeala. Când trebuie să alegi între două lucruri nu tot timpul vei alege lucrul bun. Dar e mai bine atunci când realizezi greşeala făcută. Dar totuşi am suferit cam mult din cauza lui.

         Vai e ora 11 fără 10 minute. Ce să fac să merg să il vad pe acest Victor?