Flori de cireş

       Inima îmi bate foarte tare.Niciodată nu am mai simţit astfel de emoţii.Ceremonia de absolvire e pe cale să înceapă şi eu nu sunt pregatită să cresc.Când au trecut anii aşa?Parcă ieri eram în clasa I şi plângeam după părinţi să nu mă lase.

       Dar cea mai emoţionantă parte este când îmi aud numele:

      -Kate Stevens...O elevă excelentă,cu multe calităţi.spune directorul şi-mi face semn să urc pe scena.

       Îmi iau diploma şi mă aşez în faţă,lângă ceilalţi colegi.

      -Wow,Kate,cred că tu ai cea mai mare medie din clasă.Felicitări!exclamă o colega.

      -Mulţumesc.răspund eu scurt.

      În sfârşit pot să-mi îndeplinesc visul de a deveni arhitect şi să construiesc case,ajutând oamenii.Cred că acesta a fost visul meu de mică şi niciodată nu s-a schimbat.       Ceremonia se termină şi toată clasa rămâne să facem poze.

       -Cine-i mic şi absolvent?!Eu sunt,da eu sunt!!exclamă cea mai bună prietenă a mea,Roxy Morgan,fluturandu-şi diploma în aer.

       -Şi eu sunt,da şi eu sunt!spun eu făcând un fel de dans al bucuriei (care părea că aş avea nevoie la toaletă).

       -Oh Kate,nu pot să cred că am aboslvit!!Yeeeeeeeeeei!!

       Rox pur şi simplu mă face să zâmbesc.Ea e deşteaptă,populară şi defapt,este bună la toate.Dar tot timpul mă distrează şi ma umple de energie pozitivă.Ador asta la ea.Ea,cred că a fost singura mea prietenă din liceu,pentru că sunt o fire mai timidă şi nu am atât de mult curaj ca să devin populară.

        Îi întorc zâmbetul lui Rox.

       -Mă duc la părinţii mei.Cred că ne vedem mâine! îi spun eu scurt lui Rox şi mă îndrept către părinţii mei.

       -Sunt atât de mandră! spune mama cu lacrimi în ochi şi mă prinde într-o îmbrăţisare caldă.

       -Asta e fata mea!exclamă tata foarte fericit şi se alatură în îmbrăţisarea noastră.

       -Să mergem acasă să sărbătorim!Îţi fac ce mâncare vrei,Kate,meriţi!

       După ce mănânc,mă duc ìn cameră şi mă trântesc în pat,uitându-mă la tavanul alb şi curat pe care îl am.Am o stare de linişte şi de împlinire,dar în acelaşi timp, de nerăbdare pentru că mă tot gândesc cum va fi la facultate.Locul în care oricine visează să ajungă.Dar examenul final?Am bacalaureatul de dat zilele astea.Va fi bine!Fac orice pentru visul în care cred.

      Întind mâna spre o carte de pe noptieră şi încep să o răsfoiesc.Sunt chiar atât de tocilară?Tot ce fac în timpul liber este să învaţ.Amuzant.Dar este pentru o cauză nobilă.BACUL.

       Şi uite aşa...trec şi zilele mele mai... "libere",căci vin examenele.

       Cred că am memorat toate cele 12 clase de şcoală.Într-adevar sunt pregătită.

        Păşesc uşor spre sala de examen."Încredere,voinţă,împlinire profesională"doar la cuvintele astea mă gândeam şi îmi păsa.

       -Bunăziua!exclam eu către profesorul care ne supraveghea,cu multă încredere în glas.

        Îmi primesc subiectele şi mă apuc de treabă.Nici nu stăteam prea mult pe gânduri.Scriam ca un robot.Nici nu îmi dădeam seama că scriam repede.

        -Mai aveţi...30 de minute.spuse cu puţină tristeţe,supraveghetorul.

       Eu deja terminasem.Aduc foaia de examen pe catedră.

        -La revedere.spun eu cu satisfacţie către profesor şi toţi elevii din acea sală întorc capetele către mine,cu multă mirare în priviri.

       Ajung acasă tot cu acel sentiment de nerăbdare,dar şi de linişte.Vreau să văd rezultatele.Zilele acestea voi merge la şcoala să le vad.Yupiiiii!!!