Flori de cireş

"Tu poti...sa-mi citesti gandurile?!"

        -Bunaziua,spune o babuta care se aseaza langa mine in avion.Avea un zambet foarte prietenos.

        -Bunaziua!raspund eu zambind la fel de prietenos.

        In urmatoarele clipe avionul decoleaza,iar eu eram un pic speriata.Nu este prima data cand zbor,dar am cateva probleme cu tensiunea si normal ca ma tem putin pentru sanatatea mea.Am tras aer adanc in piept si am inceput sa admir peisajele care se vedeau din avion.

        -Nu trebuie sa-ti fie teama.Inima va rezista!spune batrana de langa mine.

         Ok...asta a fost ciudat...cumde batranica asta poate sa citeasca ganduri?

        -E un dar,nu-l pot explica.

        Ma intorc uimita cu fata catre ea.Si observ ca avea trasaturi asiatice si parul usor caruntit,iar fata ei avea multe riduri.

        -Cum ati?!

        -He-he...te-am cam pacalit nu-i asa?Stiai ca gandesti cu voce tare,fara sa-ti dai seama?

       -N-nu.si incep sa ma inrosesc ca un rac,de rusine.Chiar nu mi-am dat seama ca spun cu usurinta ce gandesc,scuze.

       -Stai linistita.spune ea pe un ton calm.

       Iar visam,uitandu-ma pe geam.Visez ca zbor,cand dintr-o data sunt intrerupta de vocea batranei:

       -Si tu...incotro mergi?Ce scopuri ai?

       -Ma duc la facultatea de arhitectura din Tokyo.raspund eu scurt.

       -Ah...ce frumos!spune ea cu admiratie.

       -Dumneavoastra?intreb eu politicos.

       -Pai...dupa ce aterizez in Tokyo,voi lua trenul spre Hiroshima.Imi vizitez copiii.Mi se imbolnavise inima de dorul lor.Pun pariu ca au crescut frumos,asa ca tine.

         -Multumesc.raspund flatata.

         -Pot sa iti citesc in palma?intreaba ea.

         Un gest cam spontan din partea ei,dar okay.

         -A...da!

        I-am intins mana dreapta si a inceput sa se uite atenta.Soptea ceva pe-acolo dar nu reuseam sa aud foarte bine.

         -Linia inimii spune ca esti ambitioasa si ca ai o bunatate foarte mare in tine.

         -Serios?Eu sunt mai egoista de fel.

         -Linia mintii spune ca esti hotarata in ceea ce vrei sa faci in viata si esti si foarte inteligenta.Iar linia vietii spune ca esti puternica;si e lunga ,asa ca vei trai mult.

          Eram uimita...Doamne...ce-i cu batrana asta?!Cum poate sa ma citeasca asa de bine?

          -He-he.O sa-ti spun un secret despre mine.

          -Acult...spun eu scurt.

          -Eu sunt,oarecum,capabila sa citesc minti.De cand eram mica.Si sunt un fel de "vrajitoare" ,spune ea cu o fata serioasa.

          -Nu cred.raspund speriata.

          Babuta incepe sa rada cu pofta.

          -Nu sunt!Sunt prezicatoare de vreme.Tot ce fac este sa citesc in cafele si in palme.Cu timpul am ajuns sa-i citesc foarte bine pe oameni.Si sa-i ajut in necazurile lor.Dar partea cu gandurile e adevarata.E tot un soi de truc,dar pot citi ganduri.

           Poate batrana asta are dreptate.Adica si la noi la tara,erau batrane d-astea.

           -Va cred.spun eu serios.

           In secunda urmatoare ma apuca de maini.Puteam sa-i simt mainile calde,dar incretite,de batranete.Imi aducea aminte de bunica Jane care facea si ea,acelasi gest.

         -Sa nu renunti la visul tau.Niciodata!Eu stiu,ca vrei sa ajuti oamenii.Ai o bunatate nemarginita in tine!Sa fi mereu asa.spuse ea privindu-ma dragastos in ochi.Si nu stiu de ce,dar in clipa aceea,o lacrima calda se rostogolea pe obrazul meu.Femeia asta chiar m-a incurajat si mai tare.