Flori de cireş

"Ori suntem şmecheri,ori nu mai suntem."

     Stăteam visătoare la birou,creând o nouă clădire.Acum profesorii ne bombardau cu tot felul de teme bazate pe schiţe arhitecturale unde nu trebuia decât să ai imaginaţie.Dar mie nu-mi venea deloc inspiraţia.

     Nu îmi stătea gândul decât la Shin care era pe cale să-şi ia permisul auto.

     Dintr-o dată telefonul meu m-a trezit din starea visătoare şi a început să cânte "Scandal-Harukaze".Maiochiru hanabira hira hira kokoro no sukima surinuketeku sunao ni nannakya...Era el.

     -Ce faci?De ce nu răspunzi la uşă?

     -Scuze,n-am auzit.nici n-am apucat să termin de vorbit că am şi închis apelul şi m-am repezit la uşa de la intrare.

     Am deschis-o larg şi l-am văzut pe Shin cu o faţă de câine plouat.

     -Cum a fost?

     N-am primit nimic ca răspuns,decât un oftat zgomotos.

     -P-păi...

     -"P-păi" zi odată omule!Mor aici!m-am plâns eu.

     -L-am luat.spuse el cu o expresie şmercherească dar şi puţin indiferentă.

     Am sărit pe el la propriu.L-am îmbrăţişat strâns şi l-am pupat până l-am albit.Eram foarte mândră de el.

     -Ăm...vrei să ne plimbăm puţin?spuse el după ce a scăpat de avalanşa de pupici.

     -Da!i-am răspuns entuziasmată.

     Am încuiat uşa şi am plecat,uitând de orice altceva.Chiar devin puţin neglijentă cu temele de când sunt iubita lui.Cred că aşa se întâmplă când sunt cu adevărat îndrăgostită.

     Am păşit afară din bloc şi am rămas mască atunci când am văzut că Shin deschide uşa de la un BMW negru.Vopseaua strălucea puternic în bătaia razelor de soare.Era o bijuterie pe patru roţi.

      -Kate-san,maşina e gata de plecare...spune el încercând să imite un gentleman şi mi-a deschis elegant portiera.

       M-am minunat şi mai tare când am văzut cum e înăuntru.Scaunele erau căptuşite cu o piele lucioasă şi bej care mirosea a nou.Volanul arăta incredibil de frumos.Şi toate aparatele de comandă erau moderne.

     -Îţi place?întrebă el fiind încă atent la drum.

     -Whoa!Glumeşti?O iubesc!

     -E bine,pentru că te voi plimba mult cu ea de acum înainte.

     Am chicotit de fericire când am auzit o veste aşa de bună.

       -Tu ai cumpărat-o?

       -Nu,a fost a tatei şi mi-a dat-o mie.Că are multe maşini şi asta nu prea îi folosea.

       Am deschis geamul.Am simţit vântul care se juca prin părul meu,fluturându-l de colo-colo.M-am bucurat ca un copil care stă pentru prima dată în faţă.Din când în când mai întorceam capul spre Shin care era foarte serios şi prudent.Nu făcea nicio greşeală ca şofer.Avea o moacă ciudată,aşa că m-am gândit să fac ceva ca să-l relaxez:am dat drumul la muzică.

      -Hm...chiar vroiam să te rog să faci asta.spuse el făcându-mi cu ochiul.

      În clipa următoare am început să fredonăm cântecele de la radio.Erau în japoneză,normal.Iar unele erau chiar din anime-uri.El era extrem de caraghios când cânta,dar mai ales atunci când se mai reda câte o piesă de dragoste şi îmi făcea "dedicaţii".Ne comportam ca doi nebuni.Când se făcea roşu la semafor,ne apucau sărutările şi îi făceam pe ceilalţi şoferi să aştepte şi să se enerveze.Înjurau de mama focului,dar na,Shin îi înjura înapoi.

     Şi uite aşa ne-am plimbat noi cu maşina prin oraş.Nu am mers într-un anumit loc,hoinăream aşa...ca aurolacii.A fost distractiv şi chiar romantic.

      Ne-am întors acasă la mine.Apăruse un episod nou din "Naruto" şi mai vroiam să vedem un film de comedie.

      În pauzele publicitare,Shin parcă avea mâncărici.Făcea scheme de karate prin casă şi se credea ninja.Eu nu puteam să mă abţin şi râdeam.

      După multe ore de uitat la televizor,m-am simţit obosită şi am adormit pe umărul lui Shin.Din câte îmi amintesc,m-a cărat în braţe ca pe-o prinţesă şi m-a dus în pat.M-a învelir şi m-a pupat pe frunte şoptindu-mi cald "noapte bună".Apoi a plecat.Unde,rămâne un mister.