Flori de cireş

Mulţumesc...

     -Deci,pentru ora viitoare,veţi face un desen cu tema "O clădire modernă,dar tradiţionalistă".spuse domnul Hashimoto.

     Nici nu a sunat bine clopoţelul,că m-a şi lovit inspiraţia ca o suliţă.Am luat-o la fugă,nepăsându-mi de nimic altceva decât de ideile mele pentru desen.

     M-am trântit pe o bancă de pe stradă.Am închis ochii şi am inhalat mirosul florilor de cireş care îşi scuturau petalele din cauza vântului.Primăvara în Japonia era ca raiul pe Pământ.Iubeam să desenez cât mai aproape de natură.Simţeam cum ideile îmi veneau mai repede.

     M-am trezit la realitate,mi-am luat caietul de schiţe,creionul foarte ascuţit, şi am început să măzgălesc hârtia.

     Vroiam să fac un zgârie-nori american dar cu elemente japoneze.Adăugasem acoperişurile templelor din Japonia.Vroiam să simbolizeze cele două ţări pe care le iubeam.S.U.A şi Japonia.

     M-am uitat nesatisfăcută la schiţă.Ieşise o prostie.Atunci mi-am amintit de ce ne-au spus toţi profesorii:"Orice creaţie originală şi făcută din tine,are un farmec aparte!".Şi chiar aveau dreptate.

     -Hei...deci te-ai decis să o iei înainte fără mine...se auzea vocea caldă a lui Shin, care s-a aşezat lângă mine.

     -S-scuze.M-a lovit inspiraţia.i-am spus umil.

     Am continuat să desenez,să şterg cu guma greşelile,iar Shin se holba la toate mişcările mele.

    -Stai!Lasă-mă puţin,să încerc ceva.

    I-am pasat creionul.S-a apucat să corecteze imperfecţiunile,făcându-mi creaţia din ce în ce mai frumoasă.Chiar avea talent.Punea suflet în tot ce făcea.Îmi plăcea mult să-l privesc desenând.

     -Ă,Shin.Ajunge,la urma urmei e tema mea.O să sfârşim prin a împărţi nota.

     Atunci vântul a bătut cu putere,făcându-i pe copaci să se scuture zdravăn.M-am trezit cu toate florile în cap.

     -Se pare că pomul ăsta te iubeşte atât de mult,încât a vomitat pe tine.spuse Shin începând să râdă.

     Mă bosumflasem rău de tot.Uram ca cineva să râdă de mine.Dar cred că arătam foarte caraghioasă când mă scuturam.

     -Mai ai o petală în păr...

     Atunci a înlăturat-o,foarte firav,jucându-se cu degetele în părul meu şaten.Mi-a dat o şuviţă după ureche şi s-a uitat lung la mine.

     -Ce-i?

     -Nimic...e doar că eşti...eşti frumoasă,ştii.spuse el fâstâcindu-se.

     S-a apropiat încet.M-am trezit într-un sărut frumos.Buzele lui erau dulci şi moi.Mi-am închis ochii şi l-am lăsat să mă ghideze.Limba lui o atingea pe a mea suav.Nu făcea nimic cu forţa.Era perfect.Ca într-un vis.Era primul meu sărut cu primul meu băiat pe care îl iubeam.Când ne sărutam,parcă timpul se oprea în loc.Simţeam că noi eram singuri,în toată lumea asta mare.

     S-a oprit,se uita la mine cu o privire de înger.Dar ceva nu era în regulă,îmi era dor de zilele când era doar nişte buni prieteni.

     -Shin,n-nu vreau să stricăm relaţia noastră de prietenie.

     -Te iubesc.

     -Şi eu,d-dar ca pe un prieten.

     -Chiar şi aşa,eu tot te iubesc,Kate.

     Când îmi spunea numele,simţeam cum inima îmi impietreşte.

      -Nu sunt vinovat că m-am îndrăgostit de tine.Ştii,sunt un copil naiv,care e îndrăgostit de un alt copil.

      -Şi copilul ăsta e îndrăgostit de tine.

      Inima mea,a prins în sfârşit glas,să vorbească.Nu mai aveam dubii.Îl iubeam,nespus de mult.Nu voi uita niciodată ziua asta,nu voi uita cum florile de cireş ale destinului mi-au adus sufletul pereche.Acum aparţineam unul celulalt.

     Ne-am împreunat mâinile,mi-am culcat uşor capul pe umărul lui şi am continuat să fim recunoscători cireşilor,că ne-au adus împreună.Am stat pe bancă,am admirat natura şi ne-am şoptit vorbe dulci,până când întunericul serii ne-a forţat să ne întoarcem la casele noastre.