Flori de cireş

Decizia mea este...

       Clipesc de cateva ori si ma uit la tavan.E dimineata?Am dormit eu atat?Hmm...

       -'Neata Kate!excalama mama cu un lighean de rufe in mana.

      -'Neata!spun eu intinzandu-mi bratele.

      -Se pare ca ai inceput sa dormi mult.spune mama chicotind.

      -Mda...dorm pentru toate cele 12 clase.

      -Bine...si incepe sa rada cu pofta.

      Ma prefac si eu ca rad,desi,nu mi se parea amuzant deloc.La un moment dat mama se opreste si spune:

      -Kate,trebuie sa plec la serviciu.Te descurci,da?

      -Da,mama...spun eu usor enervata.

      -Sa speli vasele,sa duci gunoiul si sa termini si tu cu rufele astea.

      -Bine!spun eu si mai enervata pentru ca aveam o lene...

      Dupa ce pleaca mama,ma duc la bucatarie,imi pun un bol plin de cereale cu lapte si deschid televizorul.Intamplator,am dat pe canalul de copii.Erau desenele la care ma uitam cand eram mica.Toate personajele aveau voci ciudate si enervante,dar pur si simplu imi placeau.Imi aduceau aminte de micuta Kate.

        Oftez lung si dupa cateva secunde ma reped la telefonul meu care suna zgomotos.Era Rox.Nu prea am chef sa vorbesc cu ea asa ca nu-i raspund.Dar ma simteam desul de prost.Aveam o piatra pe inima.Nu stiam cui sa-i spun de propunerea aceea.Daca nu familiei,atunci prietenilor.Dar trebuie sa-i spun fata in fata,nu la telefon.

      Dupa ce infulec bolul de cereale ma imbrac in alte haine.Ma duc acasa la Rox.Trebuie sa-i spun cuiva.

       -Buna Katt!

       -Buna!exclam eu cuprinzand-o pe Rox in brate.

       Dupa cateva secunde de imbratisari si chestii de la prietena la prietena,Rox imi face semn sa intru in casa.Ma invita sa iau loc pe canapeaua ei foarte comoda,asa cum face ea deobicei cu musafirii.E o gazda buna.Imi pune un pahar cu suc si se aseaza langa mine.

        -Si Rox...ti-a mai trecut supararea?

        -Mda...putin.

        -Rox,esti incredibil de desteapta.Vei lua bacul la anu'.spun eu incurajand-o.

        -Da,m-am decis sa nu mai fiu suparata.

        -Asa te vreau!spun eu batand usor cu pumnul in canapea.

         Cateva clipe a fost liniste.Stateam si ne beam sucul.

        -Dar tu Katt,la ce facultate mergi?

        Atunci am inghitit in sec.Si m-am apucat sa-i povestesc despre telefonul misterios pe care l-am primit ieri.

       -Whoa!Cat de awesome!!Cat noroc!spuse Rox ridicandu-se in picioare.

       -Deci...am nevoie de un sfat...sa accept sau nu?

        -Sa accepti!Clar!Stii ce arhitecti buni au japonezii?Eu m-as duce.

        -Ok.Asa am gandit si eu.

        -Dar cu ai tai ai vorbit?

        -Nu...prea.

        -Pai Katt...trebuie sa le spui.Si ei trebuie sa decida.

        -Mda...

        Rox tacea.Eu ma holbam la paharul ei de suc.

        -Aaaaaaaaaaa!Prietena mea merge in Japonia!!spune Rox izbucnind ca un vulcan.Se pare ca are o alta reactie de fericire.

        -Da,spun scurt,dar stii...o sa imi fie dor de tine.

         -O sa ne vedem!Vei veni in vizita da?

         -O sa vin,promit.Si poate si tu vei veni in Japonia.

         -Daaaaaa!Mai mult ca sigur ca o sa vin.

         Zapacita asta mica m-a ajutat iar,sa ma decid.Simt ca sunt din ce in ce mai aproape de visul meu.

         -Rox,te iubesc!Multumesc ca m-ai ajutat sa ma decid.

         -Cu placere.Dar stii,trebuie sa le spui si parintilor tai.

         -Da.spun eu oftand si las paharul pe masa.

         Ma ridic si ma indrept catre usa.

         -Rox!Ne auzim.Multumesc inca o data pentru tot.Ma duc sa le spun parintilor.

         -Ok!Bafta!Iti tin pumnii!

         Sper ca si parintii mei sa fie de acord cu decizia pe care am luat-o.Daca nu,atunci probabil voi face facultatea aici.Dar vreau cu adevarat sa accept aceasta provocare.