Flori de cireş

"Aishiteru."

     Am deschis ochii.Totul în cameră era beznă,doar o lumină moartă se zărea dinspre geam.Probabil erau razele argintii ale lunii.Am aprins lumina şi am privit împrejur.Flor lipsea.Trebuia să împărţim camera,dar cine ştie pe unde umbla şi ce prostii mai făcea.

     Încercam să-mi amintesc despre seara nebună pe care am avut-o.

    -Eram la bar.Ne-am îmbătat şi am ajuns aici.Hm...gândeam eu cu voce tare.

      Atunci mi-am amintit despre prietenii mei de negăsit.Flor când e beată îşi trezeşte partea copilăroasă,deci probabil se juca adevăr şi provocare cu ceilalţi.Iar Shin se simţea rău,deci s-a dus să se culce.Mă simţeam singură,deci mi-a venit o idee.

.......................................

     Cioc cioc.Am auzit glasul lui şi am intrat.

     -Hei...

     -Bună!a exclamat fără viaţă şi s-a pus în fund.

     M-am aşezat pe pat,lângă el.

     -Cum te simţi?

     -Mă doare rău capul,dar parcă mai bine.Măcar acum sunt conştient.

     -Deci ţi-ai amintit ce s-a întâmplat,nu?

     -D-da.

     -Chiar şi faptul că te-ai băgat la karaoke şi mi-ai dedicat un cântec de dragoste?

     -Asta aş fi făcut-o şi dacă nu aş fi fost beat.a spus luându-mi mâna.

     Ne-am uitat îndelung unul la altul,în tăcere.Amândoi aşteptam ceva.

     -Tu cum te mai simţi?a spart el gheaţa.

     -Binişor.Dar sunt ameţită.

     M-a mângâiat gentil,făcându-mi un mic masaj la frunte.

     -Ce-s astea?a întrebat.

     -Am comandat de la room service ceai de lămâie.

     -De asta îmi şi era poftă.

     Am început bem savurând intens aromele citricelor din ceai.În acelaşi timp ne uitam la o emisiune amuzantă de la televizor.Erau faze amuzante de pe internet pe care nişte cârcotaşi le comentau.Cireaşa de pe tort a fost când am urmărit un clip cu un om beat care încerca să danseze.

      -Aşa eram şi eu?întrebă Shin râzând.

      -Cam aşa.Dar erai foarte drăguţ

      -Şi acum prieteni...vom lua o scurtă pauză,timp în care îl vom lăsa pe beţiv să-şi mai tragă sufletul.

     Shin s-a repezit la telecomandă,să dea televizorul mai încet.

     -E ciudat...zise el cu ochii în pământ.

     -Ce anume e ciudat?

     -Nimic.Zic prostii.

     Am hotărât să nu mai insist,dacă nu vroia să spună.Dar într-un fel am înţeles ce a încercat.Eram la 1 noaptea trezi.În aceeaşi cameră.Doar noi doi,în întuneric.

      Inima a început să se zbată cu putere.Vroiam o noapte cu el.Era un efect secundar de la băutură,dar şi din subconştientul meu.El se gândea la acelaşi lucru.Simţeam asta.

      -Kate!

      -Shin!

      Replicile noastre s-au suprapus.