Picioarele lor nu au călcat ca mai demult pe iarba caldă și delicată a serii, ci un ciment rece și dur le-a servit drept pământ. Nici o adiere de vânt, nici un sunet ce ar putea trăda prezența vreunei ființe vi. Aerul era uscat, nici rece dar nici cald. Totul era neutru, monocromatic și lipsit de viață.
-E...diferit, spuse Lucifer complet dezorientat în acea lume de beton și metal. Unde erau copacii? Unde erau păsările? Unde erau oamenii? Prințul făcea pași mici, privind cu regret modul în care locurile lui preferate au fost schimbate. Demonii ce îl însoțeau nu afișau nici un fel de uimire, fiind parcă obișnuiți cu peisajul. Sau poate erau doar nepăsători.
-Cu totul altă lume, adaugă Ravina cu același atitudine, părând mai mult tristă decât confuză. Acestea nu mai erau locurile din amintirile ei. Totul era prea perfect acum. O perfecțiune moartă și rece.
-Nu mă așteptam să vă prezentați la întâlnire. O voce puternică se aude din spatele demonilor, una deja cunoscută de urechile Ravinei. Mihail. Lucifer oftează și se întoarce cu silă spre fratele său, privindu-l fără emoție sau expresivitate.
-Absența le este specifică îngerilor, îi răspunde Prințul cu un ton calm și superior. În spatele lui Mihail și-au făcut apariția alți câțiva arhangheli, îmbrăcați în mante albe și armuri aurii. Încă purtați chestiile alea? Continuă el cu un ton batjocoritor ce a stârnit un rânjet nervos pe chipul fratelui său.
-Vrăjitoarea ce caută aici? Întreabă îngerul, ignorând afirmația Prințului. Ochii lui o scanau pe Ravina din cap până în picioare cu o oarecare admirație, irișii lui albaștri sclipind din cauza frumuseții ce o înconjura pe femeie. Se zvonește că ai murit odată cu gazda ta, i se adresează el Ravinei.
-Iar eu îmi amintesc că aproape ai murit în mâinile unui vampir, îi întoarce ea replica, afișând în același timp un zâmbet înghețat. Acest lucru nu i-a picat prea bine îngerului, nervii putând fi citiți în ochii ascunși de pletele blonde și perfect ondulate. Oricât de pură ar fi inima unui arhanghel, Mihai avea o slăbiciune față de reproșurile aduse în urmă unei înfrângeri, iar Ravina apăsa fix pe acel nerv.
Întâlnirea s-a desfășurat într-o atmosferă stresantă, fiecare argument fiind dezbătut cu seriozitate și responsabilitate. Ravina se plimba pe lângă cele două părți, ascultând cu atenție fiecare idee și fiind pregătită în orice moment pentru a interveni daca un conflict ar avea să se ivească.
Însă nici după ore întregi de discutat nu s-a ajuns la nici o soluție. Nimic nu părea să fie destul de bun pentru a rezolva problema în care oamenii erau prinși. Ar fi putut merge direct pentru a-i ataca pe lideri, însă habar nu aveau la ce să se aștepte ? Oameni? Demoni? Nu aveau nici cel mic indiciu despre originile celor ce au modificat omenirea. Mai puternici imposibil fie, însă existau protecții importriva demonilor, sigilii împotriva îngerilor și multe alte vrăji care le-au legat mâinile celor două tabere.
-E imposibil! Spuse unul din sfătuitorii lui Lucifer văzand că nu au ajuns nicăieri. .
-Liniștește-te omule, intervine Mihail cu dezgust față de cei pe care el îi consideră nesemnificativi și lipsiți de importanță , doar mici soldăței cu sânge negru de care fratele său se folosea adesea. Lucifer nu era fericit de atitudinea îngerului față de oamenii lui. Una era când Ravina îi ucide fără să clipească, dar demonii trebuiau se ridice deasupra îngerilor când cineva vorbea despre ei.
-Aparent, nu știm cu ce avem de face ceea ce inseamnă că nu putem acționa , spuse vrăjitoarea că un fapt final, oprindu-se în spatele lui Lucifer, așezându-și palmele pe ambi lui umeri. Insă sunt sigură că ei știu despre demoni și alte creaturi și am convingerea că știu cum să se apere de orice i-ar putea amenința. .
