-Trebuie să continuăm în aceași direcție ca și până acum ca să ajungem aproape de graniță. Partea proastă e că odată ajunși și trecuți de acoperământul zăpezii, vom fi expuși iscoadelor trimise de Capitală. În timp ce Elijah vorbea și explica îndetaliat pașii ce trebuiau urmați până la finalizarea misiunii, Amanda era complet ruptă de realitate, plimbând printre degete un pix găsit pe birourile dezordonate. Era dezconcentrată, pierdută prin gândurile ce se roteau în mintea ei așa cum făcea scaunul cu ea. Însă odată ce ajungem acolo, întoarcerea o să fie de două ori mai grea, continuă el, prinzând spătarul scaunului în care Amanda se învârtea, oprindu-i mișcarea. M-ai auzit?
-Hm? Da, da. Femeia se ridică și-și drese vocea, uitându-se spre vampir. De fapt, cred că întoarcerea o să fie mai ușoară.
-Cum așa?
-Păi, cred că pot controla teleportarea. Adică, Ravina m-a făcut să visez asta de câteva ori și acum cred că pot să o folosesc destul de bine. Am învățat baza Rezistenței pe de rost, deci o să-mi fie ușor să vă duc pe voi și proviziile înapoi.
-Ultima dată când ai folosit teleportarea ai ajuns în viitor, interveni Lucas amuzat, însă destul de intrigat de acea posibilitate. Amanda strâmbă din nas la comentariul elfului, întorcându-și atenția înapoi spre Elijah.
-Pot să fac asta, sunt sigură. Trebuie doar...odată ce ea încercă să-și termine propoziția, zgomote puternice le-au atras atenția brusc de jos, întorcându-și simultan privirile spre ușa dinaintea scărilor. Elijah se repezi primul, ochii săi căzând pe silueta Arrianei ce încerca să se ridice în urma loviturii de perete, din pragul intrării privind-o trei bărbați. Prin presupuneri fiind numiți bărbați, căci trupul și chipurile le erau acoperite cu măști metalice. Armură metalică. Cei trei eroi de sus nu mai traseră de timp, sărind concomitent peste balustrada scărilor, aterizarea Amandei fiind atenuată de brațele lui Lucas, Elijah parcă uitând de prezența ei. Ea și elful pășiră înaintea celor trei ființe, ochii Amandei începând să lucească amenințător într-o nuanță sângerie. Puterile ei i-au împins pe doi dintre cei trei prin perete în timp ce Lucas se agăță de gâtul celuilalt, însă în timpul luptei, Elijah se prăbuși în genunghi lângă trupul Arrianei, prinzându-i obrajii cu palmele pentru a o trezi. Amanda își întoarse privirea spre acea priveliște, înghițind în sec, simțind grija lui pentru acea femeie.
-Amanda!
Exact după strigătul de avertizare al elfului, Amanda fu aruncată prin aceași gaură din perete cu putere, tărându-se câțiva metri pe stratul înghețat de zăpadă. Una dintre creaturi păși înaintea ei, însă nu se grăbi să o atace sau să o rănească. Odată ce dispăru din fața ei, văzu vag în furtună silueta lui Lucas căzând fără viață în zăpadă, dispărând cu cele doua ființe rămase în viață.
-Lucas! acel strigăt de disperare și frică se izbi violent de furtună, simțindu-se ca un tunet furios peste acel iad înghețat. Se chinuii cu greu să străbată drumul prin zăpadă spre locul unde văzu că Lucas căzuse, însă tot ce găsi fu capa lui neagră însoțită de picături de sânge ce se distingeau prea bine pe acoperământul alb. Ochii Amandei se umplură de lacrimi, însă gerul i le înghețase pe toate. Incapabilă să-și plângă prietenul, Amanda se întoarse în interiorul turnului, ținând strâns de mantaua neagră. La intrare era căzut trupul ființei pe care Lucas reuși să o doboare, cu sânge scurgându-i-se din crăpăturile măștii. Femeia privi spre leș scărbită, ochii ei înghețați de durere mutându-se spre cei doi.
-Ați scăpat de ei? Întrebă Elijah, încă ținând lângă piep trupul inconștient al Arrianei. Amanda nu-i răspunse, ci doar aruncă pe podeaua plină de zăpadă capa plină de sânge. Lucas...unde e?
-L-au luat cu ei, reuși aceasta să răspundă scurt, înăbușindu-și lacrimile cu greu. Chiar atunci se auzi și tușitul Arrianei ce dădea să se trezească, pe fața acesteia formându-se un zâmbet atunci când se zări pe sine în brațele vampirului. Mă bucur că măcar ea e bine, adăugă Amanda înainte să urce scările, închizând ușa în spatele ei.
-Oameni, spuse Elijah îndepărtând masca de metal de pe chipul fără viață, închizându-și ochii pentru o secundă. Cel mai probabil a recrutat bărbații în putere ca să aibă o armată loială și puternică. Dar tot nu înțeleg de ce l-au luat pe Lucas dacă...dacă l-au omorât. Arriana păși în spatele vampirului, așezându-și mână pe umărul acestuia.
-Nu te stresa cu toate astea, șopti ea cald și calm, masându-i umărul ușor. Nu știm de ce Capitala face toate astea, însă vom afla curând. Acum, îmi pare rău pentru prietenul tău, dar nu putem face nimic pentru el. Trebuie să ne vedem de misiune și să continuăm planul așa cum am planificat.
-Arriana are dreptate.
Ușa de sus a turnului se deschide, Amanda ieșind cu planurile deja împachetate, coborând scările grăbită. Nu îi plăcu modul în care îi găsi pe cei doi, însă nu spuse nimic în legătură cu asta. Nu era nici momentul și nici locul potrivit pentru certuri de cuplu. Trebuie să găsim proviziile alea ca să ne întoarcem cât mai repede, cu orice preț. Arriana aprobă și trecu pe lângă Elijah, oferindu-le celor doi câteva momente singuri.
-Amanda, îmi pare...
-Elijah, nu vreau să aud nimic. Păstrează-ți părerile de rău pentru Max, pentru că tu vei fi cel ce-i va spune, nu eu. Bărbatul nu mai spuse nimic, rămânând tăcut și uimit în același timp de durerea ce era trădată de vocea răgușită a femeii din fața lui. Ajunseseră eventual la buncărele unde proviziile erau depozitate, adunându-le pe toate în cutii și pături. Norocul lor fu acela că găsiră mai multe decât își imaginară, rămânând într-un final fără cutii și cu rafturi încă pline. Așa că Amandei îi veni o idee. Femeia își plimbă vârful degetelor pe toată suprafața rafturilor din fier îndeajuns de mult pentru a și le putea imagina și cu ochii închiși. Memoră și încăperea subterană la fel de bine pentru a se putea întoarce cu ușurință și după celelalte lucruri. Apăru cu primul transport chiar lângă masa de ședințe din salonul central al Rezistenței, stârnind mirarea tuturor.
-Nu mă așteptam la asta, murmură Allan, plăcut surprins de priveliștea ce i-a fost dat să vadă, însă Amanda nu băgă de seama expresia Îngerului, atenția căzându-i pe Max, simțind cum un nod i se formează în gât. Vrăjitoarea continuă să se teleporteze din parte în parte, aducând lăzile și rafturile, însoțite și de planurile vechi și hărți. Membrii Rezistenței cărau și sortau alimentele cu zâmbete largi și mulțumitoare pe fețe, umplând peste măsură debaraua. Ultima încărcătura fu adusă odată cu Elijah și Arriana, Amanda răsuflând ușurată că terminase într-un final.
-Cineva are puteri noi observ, declară Max zâmbind, pășind cu mâinile încrucișate la piept spre cei trei, însă zâmbetul său pierii încet. Unde e Lucas?
