Buclele negre de păr se împrăștiară pe covorul de zăpadă atunci când trupul i se întinse forțat, frigul parcă neajungând la pielea dezgolită a femeii ce era dezmierdată complet de buzele fierbinți și flămânde ale bărbatului, căldura emanată topind stratul înghețat. Gura lui căuta cu nesaț buzele ei, coborând nerăbdătoare pe gâtul subțire și oprindu-se la linia decolteului, făcând-o să-și muște buza de jos în frustrare, trupul ei jinduind atingerile lui cât mai aprinse, înflăcărate și flămânde. Mușchii îi vibrau în așteptarea acelor senzații ce aveau să potolească flăcările ce ardeau înăuntrul ei, furnicăturile din josul stomacului chinuind-o. Ochii lui se ridicară asupra chipului palid al femeii, zâmbind din colțul gurii atunci când își lăsă buzele și palmele să cuprindă sânii plini de dorință, aceasta închizându-și ochii și mișcându-și degetele prin părul șaten al Elfului. Între timp, una din mâinile sale căutară drum mai jos pe trupul fierbinte, simțind cum acesta se zbate nerăbdător sub atingerea lui, gemetul și încordarea bruscă mulțumindu-l deplin. Amanda îl trase violent înapoi în sărut, eliberându-și buzele într-un dans plin de dorință în timp ce Lucas condimentă acel dans cu senzația fierbinte ce se împărți între ei atunci când trupurile lor se uniră. Mișcările lui erau undeva între forță și romantism, erotism și iubire, grijă și tortură, înnebunind-o pe femeie, aceasta încordându-și mușchii la fiecare intrare, eliberând plăcerea prin gemete, fără rușine sau reținere, arucuindu-și spatele și lăsându-și trupul în voia bărbatului.
-Habar nu ai cât am așteptat asta, reuși cu greu Lucas să formuleze acele simple cuvinte, sărutând pielea de sub urechea femeii, aceasta mișcându-și capul pentru a-i oferi mai mult loc acestuia, mâinile sale trăgându-l mai aproape de trupul ei înfierbântat, vocea lui făcând-o să se cutremure cu un fior rece ce-i străbătu întreg corpul. Amanda se strădui să-i răspundă, însă cuvintele îi erau de negăsit, tot ce știa în acel moment fiind trupul lui deasupra trupului ei, îmbrățișându-se vinovați în mijlocul furtunii ce parcă îi ocolea. Amanda. Amanda.
-Amanda, trezește-te!
Ochii fetei se deschiseseră instant la auzul acelei voci, imaginea bărbatului din fața ei calmându-i respirația ce se accelarase, inima bătându-i nebună în piept. Chipul îi era roșu și transpirat, însă o pală puternică de vânt îi reaminti de frigul în care se afla. Elijah se uită la ea îngrijorat, mângâindu-i chipul în timp ce aștepta un răspuns din partea ei. Însă răspunsul întărzie să apară, simțind cum partea din spate a trupului îi era încălzită. În acel moment își aminti cu adevărat unde se afla. Plecase de dimineață din clădirea Rezistenței împreună cu Elijah, Arriana și Lucas, iar când întunericul s-a lăsat au decis să se odihnească pentru câteva ore. Dar cum frigul era crunt, ea nu putu să adoarmă, așă că se puse în brațele lui Lucas, acesta fiind singurul ce ar fi putut să o încălzească, trupul rece al vampirului neavând nici o șansă să o încălzească. Însă acel vis...acel vis o încălzi de-a binelea.
-Ce se întâmplă? Vocea obosită a Arrianei se auzi din spatele lui Elijah, ridicându-și trupul dintre pături. Ea declarase că frigul nu o afecta atât de tare ca pe Amanda, așă că nu avuse nevoie de o sursă de căldură precum Amanda.
-Nimic, culcă-te la loc, răspunse vampirul uitându-se spre aceasta pentru un moment, vrăjitoarea întorcându-se pe partea opusă și întinzându-se la loc. Ai avut un coșmar? Te mișcai ciudat prin somn și m-am decis să te trezesc înainte să-i strici somnul Elfului.
-Da, un coșmar..., repetă femeia după câteva momente, uitându-se pierdută, cuprinsă de un sentiment straniu, spre Lucas. Acesta dormea liniștit lângă ea, brațul fiindu-i întins și probabil amorțit din cauza ei.
-Pune-te și culcă-te la loc, o să ai nevoie de energie când o să pornim la drum, o îndrumă vampirul cu o voce blândă, întinzându-se sprea ea pentru a-i lăsa un sărut scurt pe frunte, zâmbind când văzu că aceasta îi urmează sfatul, așezându-se înapoi pe brațul Elfului, simțind cum căldura îi îmbrățișă trupul din nou, închizându-și ochii cu teama unui nou vis tulburător.
Porniră iarăși la drum, înfruntând cu noi forțe furtuna ce le acoperea urmele și le micșora vizibilitatea, frigul strecurându-se pe sub hainele lor, ciupindu-le pielea unsturător. Lucas mergea primul, de vederea lui impecabilă de elf depinzând soarta echipei, Elijah fiind concentrat la sunetele ce veneau din jurul lor, mergând în coada liniei. Amanda încă era tulburată de visul pe care îl avusese, simțindu-se rușinată să-l privească pe Elf și dezgustată de sine însăși pentru că putuse visa așa ceva.
-Lucas, ce văd ochii tăi de elf? Strigă vampirul după alte ore istovitoare de luptat împotriva gerului și a vântului, Amanda tremurând din toate încheieturile, fiecare pas devenind din ce în ce mai greu de făcut.
-E o umbră neagră chiar pe direcția noastră, însă e prea departe să-mi pot da seama ce e! răspunse el pe același ton ridicat, ferindu-și ochii de zăpada ce era purtată de vânt în toate părțile.
-Mă duc să văd ce e, revin în câteva minute, zise Elijah înainte să dispară ca un vârtej prin zăpadă, riscând astfel să fie detectat de oricine ar fi în jur. Însă aveau nevoie de adăpost pentru a verifica planurile încă odată. Fără hărți ar fi fost ca și pierduți în acel iad alb.
-Ce-i acolo? Întrebă Arriana atunci când vampirul se întoarse.
-E un turn de transmisie, dar nu știu dacă e părăsit sau nu.
-Nu avem de ales! Amanda o să înghețe dacă mai continuăm mult!
Decizia fu luată, Elijah aducându-i în turn pe toți, liniștea dinăuntru fiind adâncă în comparație cu vijelia de afară. Nu au spus nimic când au intrat, decizând să verifice turnul înainte să se odihnească. Nu erau multe camere, însă aparatura dinăuntru nu părea a fi veche. Amanda atingea cu mâinile pereții rotunzi ai camerei de control, învățând fiecare detaliu al încăperii pentru un truc pe care avea să-l încerce mai târziu.
-Suntem singuri, constată Lucas intrând pe ușă, Amanda întorcându-se spre el.
-Cum adică? Întrebă aceasta agitată. Elijah și Arriana unde sunt?
-Mă refer la faptul că nu e nimeni străin aici înafară de noi patru, se corectă Elful, puțin confuz de reacția Amandei, pășind înăuntrul camerei frecându-și palmele. La naiba, urăsc frigul.
-Da, și eu. Nu cred că am mai trecut prin așa ger vreodată, zise Amanda relaxându-se, repetându-și în minte că acela fu doar un vis și atât. Sper să trecem cât mai repede de zona asta.
-Nu e nimeni aici, însă au fost de curând, interveni Arriana în conversație, ținând în mână un pahar. Cafea, și cel ce-a băut-o a plecat de aici acum câteva ore deoarece chestia asta e caldă.
-Rămânem peste noapte ca să ne încălzim și odihnim, dar mâine dimineață pornim la prima oră, spuse Elijah întinzând hărțile primite de la Allan pe un birou. Să sperăm că nu o să avem vreo întâlnire neplăcută.
