-Oh, doamne, atât de frumos, deranjă Rebeka liniștea, ștergându-și lacrimile ce întrăzniră să-i părăsească ochii, privindu-și fratele, simțindu-i valul de emoții cu care se lupta în acele momente. Ochii Amandei sclipeau cu o lumină roșie, fiindu-i frică parcă să-i închidă. Dacă el avea oare să dispară din brațele ei? Ceilalți păstrară o atmosferă solemnă, neîntrâznind să distrugă momentul celor doi cu sutele de întrebări ce le veniră în minte. Erau și ei cuprinși de o melancolie molipsitoare, plecându-și capetele.
-Jur pe ce-am mai sfânt că nu-ți mai dau drumul, spuse vampirul la urechea femeii, strângând din ochi pentru a-și alunga lacrimile ce doreau să curgă arzător pe obrajii lui asprii. Amanda zâmbi cu încă un rând de lacrimi, strângându-l și mai tare în brațele sale.
-Îngeraș, pot să știu ce dracu se întâmplă și de unde o știi pe fetița asta? Întrebă Arriana ajunsă deja la limita nervilor, eliberându-se din strânsoarea Rebekai.
-Se pare că îngerașul nu e chiar al tău, spuse Nicklaus cu un ton amuzat, abținându-se totuși din a râde.
-O, ba pe naiba, zise și păși înainte, ochii ei începând să sclipească cu o culoare verde, despărțindu-i pe cei doi și izbindu-i de pereții opuși ai salonului. Cei doi își reveniră în fire, Elijah începând să se zbată pentru a scăpa de puterile ei. Nimeni nu se atinge de iubitul Descendentei ce a moștenit puterile Amandei, Marea Vrăjitoarea a secolului XXI, purtătoarea Focului Roșu! Timbrul vocii ei deveni asurzitor și înfricoșător, energia ce o emana făcându-i buclele roșcate să se miște epic. Se făcu liniște pentru câteva momente, până când Lucas rupse tăcerea cu un chicot amuzat.
-Să-mi bag, câte nume ți-au dat, zise el spre Amanda, cei doi vampiri și Max începând să râdă la rândul lor, nedumerind-o pe mica vrăjitoare. Mă întreb ce nume mi-au pus mie, Arcașul cu Glume Perverse. Auzi, moștenitoareo, să-mi împrumuți și mie cartea de unde ai citit despre asta.
-Ești un idiot să mi te adresezi așa, Umbră nelegiuită! Continuă ea la fel de amenințătoare, forțându-și puterile asupra celor doi iubiți.
-Ps, fata, șopti Nicklaus venind în spatele ei, atingându-i părul cu mână. Data viitoare când citești cărți despre Descendenți, asigură-te că te uiți și la poze.
-Ce vrei să spui cu asta? Am citit fiecare carte despre Descendenți, de aia știu ca eu sunt Descendenta Amandei. Arătăm la fel, ambele iubeam un vampir.
-Partea cu vampirul e adevărată, aprobă hibridul, însă partea proastă, pentru tine bineînțeles, e că iubiți același vampir. Vezi tu, tu ai cam greșit parte când ai zis că tu ai puterile Amandei, căci știi, puterile ei au fost în Iad cam 100 de ani. Confuză? Hai să-ți explic. Vezi băiatul blond din fața ta? întrebă acesta referindu-se la Eden, primind un răspuns afirmativ din partea ei. El e Eden, Gardianul. Cel roșcat e Max, Scânteia, iar șatenul e Lucas, renumitul Elf. Iar cea pe care o ridici atâta în slăvi și spui că ești adevărata ei moștenitoare, ei bine, e chiar cea pe care tocmai ai atacat-o. Expresia Arrianei se schimbă complet, chipul albindu-i-se instant, eliberându-i pe cei doi și lăsându-i să cadă pe dușumeaua rece.
-Imposibil, spuse ea clătinându-și capul și lăsând energia verde să se retragă înapoi în mâinile sale, pășind înapoi, izbită fiind de tot ce Nicklaus spusese. Ea a murit, toți au murit acum mai mult de un secol, continuă ea să nege adevărul ce îi fu pus pe tavă. Până în acel moment avusese o admirație și un respect uriaș pentru Marea Vrăjitoare, însă acum că o avea acum în fața ei declanșaze o ură ce se baza pe faptul că numele de Descendentă îi fusese luat, reputația de cea mai puternică vrăjitoare dispăruse, iar partea cea mai rea fu că Elijah era pierdut pentru ea. Trei motive ce au distrus tot respectul.
-E o onoare inimaginabilă să vă avem în aceste timpuri negre cu noi, interveni Allan cu o plecăciune a capului, ceilalți urmându-i gestul. Ne pare rău că ați fost primiți fără pic de maniere, și iertați-o pe Arriana, e puțin cam...impulsivă. Între timp, Amanda se ridică, mutându-și cu greu privirea dinspre Elijah.
-Nici un motiv să vă pară rău, spuse Amanda uitându-se spre înger. Uitați, noi nu ne-am întors pentru faimă și renume, am venit pentru că am fost chemați, pentru că omenirea are încă odată nevoie de noi. Sunt conștientă că timpul nostru a trecut de mult și că am fost înlocuiți, că acum avem proprii noștri Descendenți. Acum voi sunteți Descendenții, însă noi nu avem nici o intenție să schimbăm asta. Nu contează cine salvează lumea atât timp cât o face. Însă dacă lucrăm împreună o să ne fie mult mai ușor. Descendenții și Umbrele Negre. Toți o ascultară cu atenție și admirație, cuprinzându-i un sentiment de încredere. Oricum suntem prea bătrâni să mai fim Descendenți.
-Legendele despre măreția Vrăjitoarei Roșii erau adevărate, adăugă Sky. Nu am întâlnit niciodată în viața mea o persoană cu o inimă atât de bună ca a ta. Amanda zâmbi, inima încă bătându-i nebunește din cauza sutelor de emoții ce puseseră stăpânire pe ea, ochii ei mutându-se înapoi spre Elijah, observând că el nu își mutase privirea de pe ea nici pentru o singură secundă.
-Arriana, continuă ea întorcându-se spre cealaltă vrăjitoare, puterile tale sunt proprii și extrem de puternice și nu ai de ce să te simți întristată de venirea mea.
-Bine, fie, titlul de Descendentă îmi rămâne, zise Arriana și păși spre brunetă, dar cum rămâne cu Elijah? Toată încăperea căzu din nou într-o liniște apăsătoare până când Amanda se hotărâ să răspundă.
-Viața ți-aș da-o dacă mi-ai cere-o, însă el e ceva la care nu aș renunța. Povestea noastră a fost scrisă de un scriitor căruia nu îi plăceau finalurile fericite, așa că ne-a ținut despărțit până la moarte. Însă iubirea ne-a fost prea puternică, durerea prea adâncă, până și universul a plâns când noi plângeam. Iubirea noastră a învins și moartea, și Iadul, și Raiul. Poți să-mi iei numele, identitatea, puterile, echipa, viața dar...dar nu încerca să mi-l iei pe Eljah. Nu uita, lupoaica păzește până la sânge ce e al ei.
