Dangerous Play

Capitolul Douăzeci și Nouă

   Deschid cu toată forță ușile mari și impunătoare și pășesc în interiorul holului principal al liceului Hamilton. De când am intrat pășind zgomotos am atras multe priviri spre mine. Sincer asta am și vrut. Unii șoptesc uitându-se la ținută alții doar încercând sa își feresca privirea.
   Probabil fusta mea scurta atrage atenție sau cămașă puțin transparentă. Mda, habar nu am. Am vrut sa trec pe la liceul lui Cam fiindcă nu am mai auzit de el de când l-am externat. Nici măcar nu mesaj în care să-mi spună ca e ok. Ma apropii de un grup de adolescenți îmbrăcați în uniforma speciala a scolii data doar sportivilor. Înainte sa ajung lângă ei, doi băieți își cutreiera privirea pe corpul meu se sus pana jos. Îmi încrucișez mâinile la piept și ei jenați își strâng ceafa. Îmi dau ochii peste cap și îl caut pe Cam. Trec printre cei doi și ajung chiar în mijlocul grupului fericit. Cam avea mana înfășurată în jurul taliei unei blonde. Își îndreaptă privirea spre mine și ii da drumul fetei. Aceasta ma sageteaza cu priviri aspre.

-Tu cine ar trebui sa fi și ce cauți aici de ne întrerupi? vocea ei pițigăiată în zgârie timpanele.

   Ma strâmb și ridic un deget la nivelul ei. Sunt cat se poate de sigura ca urechea dreaptă îmi țiuie din cauza ei.

-Litsy, ea....

   Îi arunc o privirea calma lui Cam preluand cuvântul. Am avut parte de multa experiență la liceu cu frustrate ca ea, și toate sunt la fel, cu fițe si aere.

-Scuză-mă, dar mâinile tale murdare sunt pe ceva ce îmi aparține. Cam își arcuieste o sprânceană și din spate aud mai multe icnete. Acum, te poți retrage, nu vreau să-l molipsesti și pe el cu aroganță. linistea dispare când hohotele de râs a elevilor îmi umple urechile. zâmbesc când ii vad fața inrosinduse.

   Îl prind de încheietura pe Cameron și îl trag după mine înspre cantină. Ma opresc și ma întorc spre aroganta Litsy. Ea încă ma priveste cu dispreț, ii arunc cea mai dulce privire și ii spun:

-Și pentru cunoștința ta, Cam este fratele meu.

   Îmi dau parul peste umar și ma răsucesc pe călcâie, incercand sa imit comportamentul acestei fete. Îmi unduiesc soldurile cand pasesc in direcția cantinei, avându-l lângă mine pe Cam care abia se mai abține sa nu izbucnească în ras. Zâmbesc și ne punem la o masa unde sa nu atragem atenția tuturor.
   Odata asezati, Cam izbucnesc in cel mai colorat ras. Incepe sa se tina de burta iar fata ii devine crispata oprindu-se din râs. Ma uit ingrijorat la el. Ma ridic voind sa il ajut dar isi ridica mana si isi ridica privirea spre mine. Inghite in sec si forțează un zambet.

-Trebuia sa vorbești cu mine inainte sa vi la școală. Mai aveai nevoie de zile de recuperare.

   Ma priveste amuzat si isi clatina capul.

-In nici un caz nu aveam de gand sa ratez antrenamentele si meciul de Vineri.

   E randul meu si imi arcuiesc o spranceana si sa il privesc aspru.

-Tu Vineri seara o sa stai in casă, chiar daca o sa fiu obligată sa stau de pază.

   Imi încrucișez mainile si le sprijin de masă.

-Macar pot sa fiu in tribune? Poti sa vi si tu.

   Un zambet imi incolteste in coltul guri si aprob zambind.

-Sincer am trecut doar sa vad daca te simti bine.

-Ma simt bine, Lisa, multumesc!

   Se ridica si il analizez din cap pana in picioare. A devenit chiar un baiat foarte frumos. Parul lui avand aceeasi nuanta ca a mea, ochi verzi ai mamei. Corpul sportiv il mosteneste de la tata. El iubea sporturile si isi dorea ca si baiatul lui sa practice macar un sport. Ceea ce se si intampla...