Capitolul Treizeci și Nouă

3.5K 128 9
                                    

LISA

    Telefonul lui Mark suna fără oprire. Mă ridic în fund și analizez camera. Mark nu mai este aici, ridic telefonul de pe noptieră și opresc alarma. Ceea ce mai observ este ca are mai multe mesaje de la acelasi numar pe care nu le-a deschis. Deblochez telefonul și fără sa intru la mesaje citesc primul mesaj de la acel numar.

"Eu nu mă repet niciodată, așa că ai face bine să vi cu tot cu banii mei..."

-Te-ai trezit...

   Blochez rapid telefonul și-l țin strâns în mâini. Îi zambesc și il privesc, zâmbește și el și mi se pare ca e cel mai calmant lucru. Doar privindu-l cum îmi zâmbește mi-a calmat toata ziua. Totuși nu atât cat să nu mă îngrijoreze și să-mi dea fiori mesajul pe care tocmai l-am citit.
   Se așează pe marginea patului si ma sărută blând pe obraz. Privirea lui îmi părăsește fața pentru un moment și privește spre noptieră.

-Mi-ai vazut telefonul cumva? privirea lui ajunge din nou pe mine, puțin încruntată.

   Il întind și îi spun:
-Am oprit alarma, ma deranja.

   Se uita precaut la mine apoi la telefon și verifica ceva. Îl pune in buzunar și îmi ia mainile într-ale lui. Îmi săruta amândouă mâinile, ceea ce mă face să chicotesc și pe el să zâmbească.

-Trebuie să rezolv unele chestii. Astăzi ești în grija fetelor.

-De ce am o presimțire că o să ajung mai rău decât sunt acum?! dau la o parte pătura și arăt spre piciorul bandajat.

-Promit că o să fi mult mai bine decât ești acum.

   Se ridică de pe pat și se apropie de ușa. Chiar înainte să iasă se întoarce spre mine, și-mi aruncă cel mai ironic zâmbet al lui.

-Bafta..

Și așa rămân din nou singură, spun în timp ce spatele meu face contact cu salteaua și capul cu perna moale.

MARK

   Odată ieșit din casă, urc în grabă în mașină înainte ca cineva să poata să mă interogheze unde merg sau ce vreau să fac.
Prima oprire pe care trebuie sa o fac este la bancă. Nu știu cum am să reușesc să extrag 100.000 de dolari din cont fără ca cineva să-și pună un semn de întrebare. Dar trebuie să fac asta ca să-i protejez pe ceilalți, asta este singura variată care mi-a mai rămas.

Ceea ce a fost mai greu, a fost gândul și frica care se instalase în mine de dinainte să ajung la bancă. Dar totul a decurs foarte bine. Nu am fost întrebat ce vreau să fac cu banii, doar baiatul de la care am cerut suma respectivă ma privit confuz, dar apoi fără să mai îmi spună ceva mi-a adus banii şi mi-am vazut de drum.
Decid ca următoarele ore să le petrec în sala de antrenament, unde pot sa ma gandesc la un plan mult mai complex în cazul în care Michael nu se ține de al lui. Și sunt sigur de asta.

ETHAN

Mă trezesc cu o durere criminală de spate. Mă ridic de pe canapea și ma întind, mă strâmb când aud trosnitul pe care-l face spatele meu.

-Te-ai trezit, în sfârșit.

Îmi întorc privirea spre birou și în scaun stă zambitoare Emily.

-Nu ai dormit și tu pe canapea?

-O, nu, după ce ai adormit, am mers în in camera de oaspeți. se ridica de pe scaun și se intinde la fel cum am facut-o eu adineauri. Cel mai bun somn pe care l-am avut.

Îi arunc o privire dură si parasesc biroul. Ii aud pași in spatele meu cand intru în bucatarie. Direcția mea fiind direct frigiderul. Dupa ce scot ouale și sucul le pun pe masă și o zăresc pe Emily din nou așezată pe blatul de bucatarie, zâmbind.
Încep să pregătesc micul dejun, in timpul acesta simt privirea lui Emily pe fiecare centimetru din corpul meu. Cât ouăle se pregătesc ma sprijin cu spatele de mobilă și o privesc și eu. Poarta doar tricoul meu pe care probabil l-a luat dupa ce am adormit. Picioarele ei lungi și frumoase se mișcă dintr-o parte într-alta pe marginea dulapurilor. Imi ridic privirea spre fața ei acum serioasa. Râd ușor și ma întorc la pregatitul micului dejun.
Dupa ce pun in farfurii ouăle, îi întind lui Emily. Întinde mâna sa o i-a, dar o trag înapoi spre mine. Se uita confuz la mine.

Dangerous Play Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum