Dangerous Play

Capitolul Patru

MARK

O bataie în ușă biroului meu ma readuce pe pământ din gândurile mele. Mult prea multe.

-Intră.

Sunt singurele cuvinte pe care le spun clar și răspicat. Pe ușa apare bunul meu prieten și unul din cei mai de încredere oameni pe care ii am. Se apropie de biroul în care sunt așezat și se așează pe scaunul din fața mea.

-Am doua vești. Una proasta și una bună. Aia bună fiind foarte bună.

Dă din sprâncene făcându-mă să-mi dau ochi peste cap. Mă ridic de pe scaun și merg în fața lui și ma sprijin de birou poziționându-mi mâinile la piept.

-Vreau sa o aud pe cea rea.

-Acum cinci minute am vorbit cu un om de-al nostru pe care l-ai trimis sub acoperire. Mi-a spus că, Kozlov pregătește încă un atac asupra ta.

Expir exasperat frecandu-mi fruntea cu mâna. Abia ce am scăpat de moarte si ei se pregătesc sa ma mai atace odată. Familiile noastre erau foarte apropiate și aveam foarte multe proiecte realizate împreună. Din cauza unei greșeli minore Kozlov l-a ucis pe tatăl meu. Atunci aveam doar nouă ani și nu realizam prea multe. După ce s-au descotorosit de tata au vrut sa o ucidă pe mama care nu era implicata în nimic ce are legătură cu mafia.
Timp de opt ani am încercat sa fugim de ei și să ne ascundem. Acest lucru reuşindu-ne pana când într-o zi stăteam în bucătărie cu mama și ea pregătea cina, o ușă trântită sa auzit din hol. Atunci mi-am dat seama cine era dar era prea târziu am prins-o pe mama de mana și am fugit spre singurul geam care era în bucătărie.
Am coborât primul pentru a o ajuta sa se coboare dar soarta a fost cruda și rea. Înainte sa reușesc sa o scot din bucătărie glonțul armei a făcut contact cu inima ei. Am tras-o afara și am auzit mașinile îndepărtându-se. Au plecat. Ținându-i capul în poala mea o priveam iar lacrimi mi s-au format în jurul ochilor.
De atunci am jurat ca nu voi avea alinare până nu-l voi vedea suferind asa cum am suferit eu după persoana pe care am iubito cel mai mult. Pe mama.
Șterg lacrimile care anunțau sa apară înainte să-mi alunece pe față și îmi reîndrept privirea spre Cole.

-Și vestea cea bună?

Îmi reiau postura dura învăluită de o mantie care ține toate emoțiile înăuntru departe de ochii celorlalți.

-Am adus-o pe prințesa. A fost destul de complicat fiindcă ne-a observat și a fugit într-o pădure dar am găsit-o pana la urmă. E la tine în camera. Ethan e acolo sa stea cu ea când se trezește.

-Mersi, Cole.

Dau mana cu el și iese din birou. Merg spre singura oglinda pe care o am în birou și îmi aranjez parul. Ies din birou și urc treptele doua cate doua pana ajung la etaj. O iau pe un hol lung având o singura camera în capăt. Aceea aparținându-mi mie. Intru ușor și-l vad pe Ethan stand pe scaun cu picioarele pe noptieră. Lângă el pe pat fiind întinsă Lisa. Pieptul ei se ridica și cobora încet știind ca somnul ei era profund.
Ethan se uita cu coada ochiului la mine și ușor se ridica de pe scaun și ma bate prietenește pe umăr înainte de a ieși din camera. Merg spre scaun și ma așez pe el. Îmi pun coatele pe genunchi și îmi țin degete încleștate una într-alta.
O cunosc destul de bine pe Lisa. Raportul ei este plin de câștiguri la curse și toată lumea o cunoaște. Adversari ei veneau și din Asia, Australia, Europa. Din cate știu eu nu a pierdut nici măcar o cursă.
De când am venit aici am vrut sa o găsesc iar faptul ca ea mi-a fost doctor a fost o simpla coincidență. De aceea am vrut să concurez cu ea. Am nevoie de ea și am să reușesc treaba asta chiar dacă am să o rănesc.
Pleoapele ei se ridica ușor, ușor. Tresar din cauza respirației ei sacadate. Se ridica în fund și analizează înainte partea stânga a camerei. Privirea apoi ii poposește pe mine și face ochii mari. Îi dau cel mai șarmant zâmbet al meu și ea se încruntă.