Dangerous Play

Capitolul Unsprezece

  În urmă cu patru ore

-Mark, ești sigur ca e acolo?

-E destul de ascuns de văzul lumi, ma gândesc. Plus Sara e prea leneșă sa caute un alt loc.

   Sara aparținea mafiei Ruse. Am cunoscut-o când am fost într-o scurta alianță cu ei. Era o fată foarte frumoasa și deșteaptă, până când dintr-un motiv pe care nici în ziua de azi nu-l știu sa schimbat.
   Am întins o harta pe care am găsit-o în noptieră, pe masa și am luat un pix. Am încercuit locul în care ne aflam și același lucru procedând cu locul depozitul. Depozitul lor era situat aproape de ieșirea orașului, la doua ore distanță.

-Eu zic ca ar fi bine sa ne punem pe drum.

***

-Ești sigur ca acesta e drumul, nu îmi amintesc să fi fost drum de țară!

    L-am lăsat pe Ethan sa conducă deoarece el ne ducea mereu pe drumurile de aici. Cunoaște fiecare colțișor al Rusiei. Dar cred ca simțul orientări l-a c-am părăsit. Lumina zilei a dispărut de mult, iar cerul negru și cenușiu îmi întunecă și mai mult gândurile.
     Unde ar putea fi? Ce i-a făcut târfa aia? De ce dracu oprește mașină în mijlocul pustietăți?

-Ce e Et?

    Nu ne răspunde la întrebare și iese din mașină.  Fără sa stau pe gânduri ies după el și îl urmez îndeaproape. Ușile vehiculului se trântesc și pași repezi îndreptându-se spre mine. Ethan se oprește în loc și privește pentru câteva secunde pădurea care ne înconjoară. Emily ma întreabă din priviri dacă e ok , dar eu dau din umeri neștiind ce se petrece cu el.

-Nu pot sa cred, o infundaturi. Superb.

-Calmează-te Eth...

   Un foșnet din depărtare îmi atrage atenția. Le arat celorlalți sa facă liniște și ma apropii tot mai mult de pădurea deasă. Intrat în padure, acum singurul foșnet fiind creat de frunzele sfărâmate de papuci mei. Îmi întorc privirea în stânga apoi în dreapta, dar nimic. Expir epuizat și pe când sa ies din pădure și sa ma întorc la mașină unde ma așteptau ceilalți aud un oftat răgușit.
    Direcția pe care am luat-o era direct spre sursa sunetului care într-un mic fel mi-a dezmierdat auzul. Cu cat e posibil încerc sa fac pași cat mai preciși și sa ascult din nou sunetul de unde vine. Ultima data când aud oftatul se aude din spatele unui copac. Ma apropii de cel mai gros și îl înconjor.
    AM GĂSIT-O...Toată fericirea mea sa dus ca nu i-am văzut trupul firav dezgolit în frunzele murdare și reci. Singurul lucru care-l mai aud este respirația ei ușoară ceea ce îmi da o stare de liniște în suflet. O ridic în stil mireasă și cu grijă ii poziționeze o mana pe umărul meu iar cealaltă la ea în poală. Ajung pe drumul unde am lăsat mașină și ii vad pe ceilalți vorbind. Când ma vad având-o în brațe, fetele se apropie de mine și încep sa plângă. Trec pe lângă ele fără și ma așez pe bancheta din spate cu ea în bratele mele.

-Cât mă bucur că te-am găsit!

***

    Toată noaptea am fost incapabil sa dorm. Sentimentul ca o voi pierde din nou nu vrea sa dispară. Aseară când am ajuns la mine în camera dormea atât de frumos. I-am dat un tricou de al meu și am sărutat-o încă o data de noapte bună. Pana dimineață am stat pe scaunul de la birou pe care l-am pus lângă pat și am privit-o ca și cum ar fi cea mai importanta ființă pentru mine. Și poate asta și e.
    Verific ceasul și vad ca e ora noua dimineață. Ma ridic de pe scaun și ma îndrept spre bucătărie pentru ai pregăti un mic dejun bine meritat.
    Ajuns în bucătărie scot din  dulap o tigaie și o pun pe aragaz . Scot din frigider doua ouă șuncă și brânză. Le amestec pe toate apoi le pun în tigaie. Ar trebui sa te faci chef bucătar? Nu am timp de prosti... Întorc pe cealaltă parte omleta și vreau sa ma întorc când sunt prins de la spate de doua mâini firave. Fără sa mă mai gândesc zâmbesc și ma întorc cu fața la ea.
    Fața ii radia de fericire și recunoștință. Opresc aragazul și ma apropii de ea. O privesc cu mândrie și respect. A reușit sa scape de una singura, ceea ce mulți nu puteau face și o respect pentru acest lucru.