Dangerous Play

Capitolul Șaisprezece

   Nu pot sa cred ceea ce vad. Singura mașină cate ajunge la linia de Finish cea roșie care acum face drifturi. Simt cum ochi îmi iau foc. Abia acum observ ca Cindy ma tine strâns de mana. Ma zbat și încheietura îmi aluneca din mână ei. Încearcă sa ma prindă dar deja sunt pe pistă alergând în direcția în care probabil ii voi găsi mașină scumpul meu iubit.
   Cu toate ca îmi e groaza de ce voi vedea trebuie sa ma asigur măcar ca e acolo. Picioarele mai se blochează, cad în genunchi pe asfalt și acum lacrimile cad șiroaie din ochi mei și se preling pe obraji, căzând mai apoi pe asfalt. Încep sa tip și sa schelalai când vad mașină lui răsturnată. Îmi duc mâinile în par și strâng cat de tare pot. Nici măcar durerea fizica nu poate acoperi durerea care o simt în piept. Simt o mana puternica care îmi înconjoară mijlocul și ma ridica. Îmi întorc pentru o scurta secunda și îmi dau seama cu greu printre lacrimi ca cel ce îmi sta alături este Jon. Ma îndruma spre mașină apoi ma desprind de el înaintând de una singura. Ma apropii de ușă lui și observ ca e lovit și nu mișcă nici măcar un os.

-Sunați dracului ambulanta, proștilor! Oricare dintre voi, sunați acum.

   Aud vocea groasa a lui Jon cum se rastesti și în secunda următoare toți își scot telefoanele din buzunare.
   Nu le mai dau atenție nimănui înafara de reflexia iubitului meu care o vad după geamul de sticla. Pun mana pe geam și simt cum nervi îmi inunda tot corpul. Încordează pumnul și dintr-o lovitura puternica sparg geamul. Sunetul îl sperie pe J și vine în partea pe care ma aflu. Vede cioburile apoi se uita la mine, privirea căzând-i pe pumnul însângerat. Inspira apoi expira zgomotos și se apleacă lângă mine.
   În clipa următoare sunt recunoscătoare oricărui dintre grupul care se afla pe cealaltă parte a mașinii fiindcă sirenele și luminile ambulantei se observ chiar în apropierea noastă. Jon ma prinde de mana sănătoasă și ne îndreptăm spre ambulanta care oprise chiar lângă mașină, mai multe asistentei și asistenți ieșind din ea. Jon îl oprește pe unul și ii arata mana mea. Ma îndruma spre mașină apoi pune lângă mine o trusa de prima ajutor. Scoate din trusa dezinfectantul și îmi mușc obrazul când simt contactul lui cu mâna mea.

-De ce ați făcut asta, doamna Crowford?

-Din cauza nervilor. mecanic ii spun lucrul acesta fiindcă privirea mea era îndreptată spre corpul palid scos din mașină. O sa vin și eu după voi, voi avea grija de el.

-Dar doamna și dumneavoastră sunteți rănită.

-Da, dar nu la fel ca el.

   Încuviințează din cap apoi îmi spune ca pot pleca. Mai stau puțin timp pana îl așează în mașină și observ ca aparatul la care l-au cuplat bipaie, anuntandu-ma ca inima lui încă bate și va lupta. Ușile se închid asa ca alerg pana la mașină mea, pornesc motorul și gonesc pe străzi pana la spital.
   În scurt timp ajung și eu la spital, urmată de sunetele sirenelor. Intru în clădire unde prima data o vad pe Aria care se uita uimita la mine. Fără sa spună ceva îmi da cheia și ii șoptesc un "Mulțumesc.". Intru în birou și îmi prind rapid parul într-un coc dezordonat. Îmi i-au halatul și ies înapoi în hol.

-Aria, unde l-au dus?

-Sala de operație numărul șapte.

-Mulțumesc.

   Ajung în holul unde sunt toate sălile de operație. Număr trecând cu vederea cat de rapid pot. 1....2....3.....4...5...6...7! Intru val-vartej în sala și merg agale spre colțul  de unde îmi pun mănușile și masca de protecție.
   Observ ca doctorul Fishman este deja aici. Dar cu siguranță doi doctori nu strica niciodată. Merg lângă el și analizez procesul anestezierii lui.

-Din cate am observat are piciorul și clavicula ruptă. Altceva de care mai avem sa ne ocupam?

-Nu domnisoara Crowford. Singurul lucru care o sa fie complicat este cum ii vom pune clavicula la loc?