Adevărul din ochi

Cel mai frumos cadou

Totuşi ridica mereu capul deasupra tuturor. Dar nimeni nu ştia ce are în suflet. Nimeni nu a întrebat-o vreodată :"Cum te simti? " . Lumea doar o judeca. Fără să ştie măcar un strop din povestea ei. Elina mergea la şcoală. A înâlnit oameni noi, a dat peste diferite probleme. Dureri, lacrimi. Totul a început de la gradinita. Acolo a întâlnit un băiat. Josh. Inocența in ochii copiilor. O mare lină şi rafinată. Se plăceau. Asa ca doi copii. În fiecare dimineata veneau fericiti spre şcoală fiindcă se vor vedea unul pe altul. La plecare tragandu-i părinţii de mana, îşi ziceau unul altuia că atunci când vor creşte mari se vor căsători si nimeni si nimic nu o să îi mai poată sa-i despărtă. Nici măcar ora 12 cand veneau părinţii să îi ducă acasă . Aceştia râdeau de ei zicând ca sunt copii şi nu ştiu ei nimic. Suflete fragile si inocente rupte dintr-un basm cu zâne si pitici. La o zi de naştere se obişnuia ca fiecare copilaş să pupe sarbatoritul pe obraz. La ziua Elinei, când se îndrepta cu mama ei de mână spre grădiniţă ,locul unde îl vedea pe Josh în fiecare zi,
era fericită fiindcă ştia ca Josh o să îi sarute obrazul. Zis şi făcut. In marea de copii ce se îngrămădeau sa o pupe, se uita doar după el. Când venea odată rândul lui? Educatoarele o întrebau de ce e atât de bosumflata. Este ziua ei. Dar ea nu avea de dat un răspuns. Doar ea ştia. Dar când se apropia Josh să o pupe un zâmbet se vedea pe faţa ei. Şi când a pupat-o zâmbetul ăla nu mai era doar în exterior, ci şi inima îi râdea de bucurie. Educatoarele ştiau "iubirea" dintre ei doi. Tinere şi ele cu simtul umorului şi a dragalaseniei. Au înţeles de ce era Elina tristă atunci şi fericită acum. A primit multe cadouri. De la dulciuri : bomboane, ciocolată , fructe până la jucării: pluşuri, păpuşi, căsuţe mici, tot ce visa un copil. Dar Elinei nu-i păsa de astea. Cel mai frumos cadou era sărutul lui Josh. Pe care nu îşi mai lua mana de pe obraz. Nici nu a mai vrut sa îşi spele faţa vreodată. Mânuţa ei mică şi inofensivă, până la un suflet fraged de copil ce nu ştia ce e iubirea, cu toate că o simţea ,nu iubea altceva mai mult decât obrazul acela.. Sau pe el. Aşa suntem noi, oamenii mari de multe ori simtim ceva, dar nu ştim ce. Şi dăm vina pe copii că nu stiu nimic. Stiu mai multe decât noi. Si trec mai bine peste toate. Fiindcă ei nu ştiu atâtea probleme, griji. Sunt

#INOCENȚI...

Poţi sa fii inocent si la 80 de ani..

Doar ca noi uităm asta..