Adevărul din ochi

Cea mai proastă mișcare !

S-a trezit speriată din acel vis ciudat, transpirată şi tremurând, era în mijlocul nopţii, uitându-se spre fereastră sperând să uite acest vis ce îi măcina sufletul. Într-un final a reuşit să adoarmă la loc, faţa luminându-i-se de farul puternic ce lumina la fereastra ei..

Dimineața s-a trezit cu zâmbetul pe buze, după ce s-a pregătit de mers spre şcoală, când a ieşit afară, văzând iarba verde proaspăt umezită de roua dimineţii şi-a amintit de acel vis, transpirând din nou. O lacrima începu să îi curgă pe obraz, lacrima venind direct din suflet. Dar când mama ei şi cu sora sa Cleo, au coborât scările să vină spre masină, Elina repede şi-a şters lacrimile, începând să zâmbească spre cele două ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Elina se prefăcea atât de bine încât dacă nu aş fi povestitor, aş putea jura că si eu aş fi crezut la fel.
Au urcat în maşină , mergând pe drumul înspre şcoală. Când au ajuns, Radina, care a ajuns deja, a venit în fugă să îşi îmbrăţişeze prietena ca si cum nu s-ar mai fi văzut de câţiva ani, nu de ieri. Mergând în clasă, Radina iarăşi începuse să vorbească de iubirea ei Feldon. Dar nu de bine şi fericita ca altă dată ci tristă.
-Ce s-a întâmplat?  Zise Elina punându-i mâna pe umăr şi încercând să o privească în ochi, fiindcă aceasta avea privirea îndreptată înspre pământ.
-După ce am ajuns ieri acasă, l-am sunat cum m-ai sfătuit tu să fac. Eram sigură cã era cum ai zis tu. Doar obosit. Şi siguranţa mea atât de puternică, m-a făcut în aceeaşi măsură să mă înşel. Vorbea răspicat cu mine. Ca şi cum ar vrea sã îmi închidă telefonul în nas, dar ar fi prea "gentelman" ca să o facă. Dar doar din priviri şi vorbe îmi dădeam seama că asta era intenţia lui.
-Dar ai facut ceva?
-Nuu, zise Radina printre lacrimi, ce aş putea să fac?  Doar că il iubesc enorm de mult şi nu vreau să ne despărţim..
-Lasă!  O să îşi revină!
-Uite, am o idee, spuse Radina încercând să îşi stearga lacrimile de pe faţă, dar parcă printr-un mod ciudat rămâneau tot acolo, în pauza mare îl sunăm din nou cu camera, şi să îl intrebi tu ce a păţit de s-a supărat pe mine. Poate ţie o să iti spună. O să faci asta pentru mine, prietena mea cea bună?
-Normal că da!  Şi o să aflu, promit!  Iar dacă voi fi mai încrezătoare de atât o să reuşesc să vă împac!

După încă o îmbrăţişare lungă dintre cele două prietene, Radina a început să zâmbească puţin, sufletul încălzindu-i-se alături de Elina, care doar din vorbele ei puteai să îţi dai seama că nu spune doar vorbe, ci chiar o să facă ce a zis, căci Elina încălzea mereu sufletele tuturor şi mereu îi ajuta, niciodată nu s-a întâmplat să iasă rău din binele pe care îl făcea ea. Niciodată!

După încă o oră de istorie cu profesorul Indi (fiind deja parcă tradiţie) ,fetele s-au furişat în aceaşi clasă ,după ce toţi au plecat afară. Planul era următorul : când îl sunau cu camera Elina să fie in faţa acesteia cu toată ruşinea ei, iar Radina să stea în spate şi să asculte de ce e iubitul ei supărat. Fără ca acesta să ştie că ea e acolo, Elina inventând o cauză din care aceasta ar fi plecată, fiindcă s-a gândit că dacă ar şti ca Radina e acolo, nu ar mai vrea să îi spună ce s-a întâmplat.

Fetele şi-au luat locurile, Elina a apăsat pe apel video. Telefonul îi suna. Feldon nervos că Radina îl deranjează în timpul orelor, fiindcă şi el era la şcoală, a raspuns repede şi fără să vadă cine e de fapt la celălalt capăt, a zis  :
-Nu mă mai tot deranja!  Sunt la ore, nu vezi că... ,şi zicând asta ,întrerupându-se singur când observase că la telefon nu era Radina, ci îngerul lui, pe care îl recunoscuse într-o secundă.

"Nu ai cum să uiţi într-o viaţă atâta frumuseţe, d-apoi de pe o zi pe alta. "
-Imi cer scuze, zise el ruşinat punându-si mâna prin păr neştiind cum să se ascundă ,nu am ştiut că eşti tu, iartă-mă!

Ochii lui o priveau cu atâta nebunie pentru o persoană, şi era cel mai fericit cã o văzuse din nou. Radina, însă era suparata de vorbele acelea masive. O raniseră cumplit. Elina voia să afle ce se întâmplă, chiar dacă ea nu-şi dădea seama că totul era sub nasul ei. Feldon continua :
-De ce m-ai sunat, suflet drag?,  Radina muțind la aceste cuvinte, chiar dacă Elina nu prea le dădea importanţă ,ca de obicei, totuşi făcând o faţă speriată. Lui Feldon îi trecuse prin minte că Radina ar putea fi acolo ca să audă, aşa că a zis :
-Dar Radina nu este?
-Radina nu este aici. Şi-a uitat telefonul pe bancă, şi l-am luat să i-l duc afară. După aceea mi-am amintit că ea este tristă fiindcă tu ai o problemă anume si o ignori, iar ea nu ştie care e problema, are impresia ca încerci să scapi de ea, chiar dacă i-am spus de nenumărate ori că nu e adevărat. Te-am sunat în speranţa că o să îmi spui măcar mie, iar dacă  doresti nu o să îi spun, dar măcar să o liniştesc ȋn continuare şi să se simtă mai bine. ,zicând asta o privea pe Radina, care era pregătită să afle şi care asculta de fapt tot.
-Ok.. Vrei să îţi spun? ,zise el privind-o cu un sclipici în ochi, că dacă s-ar fi uitat Radina acum cum o priveşte ar fi înţeles de la început că problema lui Feldon era de fapt Elina.
-Normal că vreau să îmi spui!  Pentru asta te-am şi sunat! ,zise Elina cu o voce încrezătoare, ca un copil ce nu înţelegea nimic, dar zâmbind la fiecare secundă. Radina aştepta cu sufletul la gura, mai cã şi-a ros unghiile până in carne de stres şi curiozitate.
-Eşti sigură că Radina nu te aude? ,zise el ca să fie sigur ca să îi mărturisească iubirea lui cea mare pentru ea.
-Normal!  Am avut grijă să nu afle, stai liniştit!  ,zise asta privind-o din nou ca şi cum ar afirma tot.
-Uită-te în ochii mei, zise el cu o voce calmă pe care Radina nu a mai auzit-o demult. Ochii ăştia care strălucesc inevitabil şi triumfător.
-Ai vreo boală sau ceva?  ,zise Elina amuzată dar de fapt nepricepând nimic. Radina fiind şi ea puţin amuzată de chestia asta.
-Da!  ,zise Feldon sigur şi discret, sunt îndrăgostit nebuneşte de o fată! ,la care Radina a zâmbit fericită dar totuşi cu mii de nelămuriri pe suflet..
-Oooo, ce drăguţ!  Şi Radina te iubeşte atât de mult nici nu îţi dai seama! ,Radina zâmbea mai cu poftă de data asta. Era fericită că prietena ei i-a arătat sufletului ei pereche că şi ea îl iubeşte la fel de mult.
-Dar nu pe ea o iubesc!  ,zise Feldon cu atâta ușurință, iar zâmbetul cald al Radinei de acum câteva secunde, s-a preschimbat într-o tăcere şi o cufundare în întuneric a sufletului ei. Chiar dacă totul era in picioare, ea s-a prăbuşit. Elina se uita la ea cum se distruge. Şi i-ar fi zis golanului, despre care in sfârşit i s-a confirmat că a avut dreptate, că e un nesimţit şi cum a putut să îi facă aşa ceva prietenei ei ,şi multe altele. Dar s-a abţinut de la toate acestea pentru un moment, ca să afle de ce fată e îndrăgostit Feldon, gândindu-se că ar ajuta-o pe Radina să înţelegă sau să se simtă mai bine, cu toate că dacă ar  cunoaște-o ar urî-o din tot sufletul,fiind conştientă de asta. Dar si-a dat seama mai târziu că a fost o idee proastă. Dar nu a ştiut cum să acţioneze pe moment, văzându-şi prietena disperată.
-Şi ia zi, cine e fata asta de care te-ai îndrăgostit nebuneşte şi care te-a făcut să uiţi de biata Radina, care te-ai jucat doar cu sufletul ei.??! ,zicând asta punând puţin strigăt în glas, dar la care lui Feldon tot i se părea drăguţ şi o voce de înger. Aceasta chiar dacă a zis că nu o să să se lege acum de el pentru ce i-a făcut, nu s-a putut abţine să nu îi bată apropouri . Acesta zise, fără nicio evitare, crezând desigur că sunt doar ei doi, şi ştiind că Elina nu o să spună nimănui, mai ales Radinei zise :
-Tu esti fata aceea!  Eu pe tine te iubesc!  Din toată inima mea!
La care totul a luat o întorsãturã zdravănă. Pentru prima oară Radina a privit-o pe prietena ei cu o ură uluitoare si extrem de mare, care ar putea să distrugă orice îi ieşea în cale . Dar în acelaşi timp sufletul ei s-a sfarâmat in bucăţi si a fugit pe uşă plângând în hohote, fără să îi mai pese că telefonul ei a rămas in mâna Elinei, sau de orice altceva. Elina a rămas la fel de surprinsă. I-a închis telefonul în nas, nevrând să mai audă. Totul s-a spulberat o dată cu cuvintele lui.

Prietenia, iubirea, frăţia, pacea, fericirea, TOTUL..!!

Radina şi-a dat seama că era doar vina ei. Ea a pus-o să vorbească cu el!  Ea le-a făcut cunoştiinţă de la început. A făcut cea mai proastă mişcare! Se ura pe ea însăşi, rupându-se în bucăţi, dar mai tare urându-și prietena care acum o să facă tot posibilul să se răzbune distrugând-o! 

              Ea a greşit, cunoscându-i