Adevărul din ochi

Doamna Iubirii

După ura ce s-a dezlănţuit, totul s-a schimbat. Radina şi Elina s-au răcit una de alta. Adică mai vorbeau, dar se simţea că nimic nu mai este la fel. De fiecare dată când Elina încerca să se apropie de Radina, pur şi simplu, aceasta o respingea. Mereu îi spunea :
"-Dar eu ce am facut?  Cu se sunt de vină?  Iartă-mă dacă am greşit ! Îmi pare nespus de rău. Nu am vrut niciodata să fie aşa! "
Dar, Radina o privea cu dispreţ. Parcă îi era scârbă, mai scuipând-o în faţă . Dar de fapt Elina, într-adevăr nu avea nici o vină . Însă prietena ei, sau fosta prietenă o ura degeaba.
 
Când a ajuns acasă, Elina a primit o cerere de prietenie pe facebook, de la un băiat numit "Feldon Cabrado". S-a uitat la poze şi şi-a dat seama că era profilul lui. Nici nu i-a trecut prin cap să îi accepte cererea aşa că a şters-o, nevoind să mai aibă conflicte cu Radina şi urandu-l pe acest băiat din suflet, fiindcă i-a stricat prietenia adevărată. De sigur, nu e nevoie sã accepţi prietenia pe facebook, ca să poţi primi mesaje de la o persoană anume. Feldon o umplea de mesaje, precum :

"-Bună! Ce faci?

"Ingerul meu, ce faci? "

"De ce nu răspunzi, îngeraş? "

"Te iubesc enorm!  Raspunde-mi! "

"Iubirea mea..! "

"Te ador!  Eşti ocupată? "

"Răspunde-mi iubire! "

"Te sărut! Dragoste mea ! Puterea mea!"

"Abia astept să ne vedem şi să te strâng tare, tare în braţe. "

Elina le citise. Dar nu le dădea importanţă. Le ignora pur şi simplu. Şi desigur, nerăspunzându-i la toate acele mesaje şi celelalte mii care au urmat. O durea sufletul să ştie că iubitul prietenei ei era îndrăgostit de ea. Era doar vina lui. Acum nu o să mai vorbească cu ea niciodată.. Gândul acesta o mustra. Dar se întreba cum se simţea prietena ei. Era de mii de ori mai rău ca aceasta.. Doar ea ştia ce poate simţii.. Nu doar că a pierdut totul, încercând să facă un bine să afle adevărul, care de fapt adevărul era că este îndrăgostit de ea, ci a pierdut prietenia.. PRIETENIA ADEVĂRATĂ. Şi prietenia însemna totul pentru ea. Fiind şi singura persoană cu care se înţelegea.

Dar tristeţea şi gândurile acestea aspre, plus mustrarea de suflet au fost întrerupte de apelul lui Carto. Acesta o sunase pe Elina, şi o făcuse să se simtă cu mult, mult mai bine, uitând de restul problemelor . Era deajuns doar vocea lui drăguţă ca Elina să se simtă mai bine.
-Ce face iepuraşul meu?  ,zise acesta făcându-şi o voce drăgălaşă chiar dacă vocea lui era deja aşa .
-Bine... ,zise ea pe un ton trist, dar care îţi era foarte greu ,totuşi, să îţi dai seama că era supãratã, desigur doar Carto putea face asta. Bebeluşul Carto ce face?, alintându-l sperând să nu își dea seama ca de fiecare dată de supărarea ei.
-Face bine acum că a vorbit cu tine, dar, ia zi, ce ai păţit , îngeraş? ,Elina făcând o faţă speriată plus că încercănd să uite, şi-a amintit de cum o alinta adineaori Feldon, şi iar a ajuns cu mintea in punctul supărării.
-Dar nu am păţit nimic...., confirma aceasta lăsând capul în pământ,  desigur acesta parcă văzând toate astea zicând :
-Şti ca nu mă poţi minţii ! Ştiu că acum priveşti înspre pământ , tristă şi abătută. Ce s-a întâmplat?  Ştii deja că poţi să îmi spui orice!
-M-am certat cu prietena mea cea mai bună!
-O să vă împăcaţi voi!  Stai liniştită, pufulete!
-Sper să fie aşa... ,Elina presimțând că Carto ar vrea să o întrebe mai multe detalii, fiindcă îl cunoștea atât de bine în contrariul că doar de o zi, a continuat : , te las acum
că învăţ pentru teza la matematică. Vorbim mâine, ursuleţ!  , alintându-l din nou încercând aceeaşi şmecherie, dar Carto ştia prea multe ca să nu îşi dea seama :
-Ştiu că încerci să eviţi răspunsul. Te las acum să înveţi chiar dacă sunt sigur că si asta este o scuză., zise asta nu cu răutate ci zâmbind ca şi cum nu ar pune la îndoială inocența unui copil. Oricum o să îmi spui maine totul. Să ai noapte bună, îngeraşul meu!  Ai grijă de tine!
-Şi tu ursulet!  ,zicând asta apoi închizând telefonul cu un zâmbet pe buze, fiindcă Carto mereu o făcea să se simtă mai bine, şi totuşi gândindu-se la cum o să îi spună maine sau ce o să îi spună.

Dar lăsând cât de cât astea deoparte, după ce s-a gândit jumatate din noapte la ele, a adormit.

Ciudat a fost că a avut din nou acelaşi vis. Care s-a repetat. Dar avea totuşi ceva diferit de data asta. Finalul era contrariul la cel din visul anterior. Elina a trăit fericită alături de Feldon într-un palat luminat în fiecare zi, până şi noaptea, şi era fericită fără să vrea asta, dar ceva o obliga. Desigur se simţea cum au trecut câţiva ani, şi toţi arătau diferit.

       Nu mai continui visul, fiindcă vă daţi seama cât de fericiţi erau, chiar dacă asta era ciudat în contră a ce s-a întâmplat peste zi. Elina nu îl iubea, chiar dacă nu ştia ce e iubirea.

Ea îşi imagina iubirea ca pe o doamnă frumoasă care venea deseori în vizită la tineri. Şi pe cât de repede venea, pe atât de repede pleca... Lăsându-i pe toţi să îi ducă dorul, chiar dacă aceasta nu se mai întorcea vreodată..