Adevărul din ochi

Indiciu

-Da de unde, se sperie brusc Tobby fiindcă știa de ce sunt baieții în stare. Mai ales când îi vezi așa musculoși, n-ai da rând să fugi.
-Și cum mai sunteți dragilor?
Li se adresa Flavios schimbând subiectul dintr-o dată,  și parcă cunoscându-i de-o viață, iar apoi se așeza fără nicio treabă la masa lor trăgându-și scaunul aproape de Elina. Aceasta fusese dezgustată de gesturile pe  care le făceau băieții dar totuși rămăsese tăcută ca un înger.
Evident că Berto nu se lăsa nici el mai prejos. Se așezase și el pe celălalt scaun, tot la fel de aproape de Elina parcă vrându-i să-i facă lui Flavios în ciudă. De fapt asta și cam voia.
-Suntem bine. Voi? Zise Tobby ca de fiecare dată calm dar speriat.
-Nu prea îți vorbeam ție dar mna. Ci acestei domnișoare magnifice.
Zise arătând spre Elina care mai că își făcea cruci.
-Nici nu te bagă în seamă deci n-am ce să zic.
Zise Tobby plin de sarcasm dar mai apoi regretase că spuse asta.
-O să te fac să regreți!  Se ridicase Flavios nervos la el.
-Gata!  Lasă-l!  Îl opri Berto.
Nu merită! Scuză-l, te rog.
Zise uitându-se dulce spre Elina. Dar de fapt era amar.
- E în regulă.
Înghiți ea in sec.

-Și tu de unde esti, scumpa mea?
O întrebase Flavios după ce se mai calmă.
-Din următorul sat.
Zise Elina drăguță dar speriată.
-Aa, da știu. Eu cu Berto avem bunici acolo.
- Serios?
Se mira ea dar în gândul ei își făcea griji că nici acolo nu mai scapă de ei.
-Da, serios.
-Sunteti frați?
-Nu, suntem veri.
-Nu aș putea fi frate cu ăsta în veci. Zise Flavios amuzat.
-Dar pe tine cine te-ar putea suporta!?  Îi răspunse Berto supărat.
-Oo, s-a supărat văru'?  Hai, dă să pup. Îl luase Flavios în râs.
-De pun mâna pe tine....
Se ridica Berto nervos. Flavios se trase la o parte speriat, iar Berto înceta dandu-si seama ca se afla in public la un bar. Toata lumea se uita la el, mai ales Elina cu ochii ei mari. Si chestia ciudată era că baietii nu erau beți. 

-Scuză-ne.. Zise Berto și din partea vărului său.

-E în regulă stați liniștiți. Zise ea , ca de fiecare dată cu vocea ei calmă. Tobby , cred că ar fi timpul să plecăm..

-Dejaa?? Se ridica Flavios repede îngrijorat. Unde plecați ? 

- La verișoara lui Tobby , Radina.

-La aia mergeți? Se umfla Flavios de râs. Nu mai bine ai veni la mine ? Spuse el râjind.

- Da , la ea mergem. La prietena mea stau peste weekend. 

-Aaa , deci ne mai vedem.

-Cred că da. Zise ea dar în gândul ei spera că nu.

-Hai să plecăm. Se ridica Tobby , sperând să scape odată. 

-Vă conducem dacă vreți.

-Nu , mulțumim. Zise Tobby dar din nou regretase , mai rău ca data trecută. 

-Poate vrei să te..... Îi sărise Flavios la gât dar Berto îl opri.

-Mai bine ați pleca că ăsta îi nebun. Zise ținându-l pe Flavios să nu îl bată pe Tobby. 

-Plecăm , plecăm.

Ieșiseră pe ușă după ce Tobby elegant , o lăsase în fața lui ca un gentleman. Flavios le arunca priviri iar Berto se uita dezamăgit.

-Ești culmea , mă , ne-ai făcut de râs în fața fetei și acum cred că nici numele nu vrea să ni le țină minte. Sincer , nici eu n-aș vrea. 

- Da , poate tu te-ai făcut de râs că m-ai prins să nu îl bat pe ăla. Așa îi arătam ce bărbat puternic îs. Pe mine mă place.

-Ești stricat , jur. Plecase Berto dezgustat.  

-Enervanți , nu ? Îi zâmbise Tobby Elinei.

-Nu pot spune asta , doar că au un comportament nasol.

-Ce să facem , așa sunt unii. Dar e bine că nu ai nici o tangență cu ei. Dar sunt și alții care îți sunt mai aproape decât crezi și asta e cu mult mai grav.

Elina îl sorbise cu o privire scurtă , dar nu își dăduse seama că Tobby fiind complicele Radinei , tocmai îi dăduse un indiciu , referindu-se exact la ea.