Adevărul din ochi

Revedere neașteptată

Timpul trecea ușor ca o aripă în zbor. Elina era totuși cât se poate de firesc fericită cu Feldon. Chiar dacă nu s-a gândit niciodată că ar putea simți ceva pentru el. Era ciudat dar în același timp magic. Era ca o vrajă neașteptată ce nu se va putea rupe niciodată. Sau cel putin așa se așteptau ei. Radina era cât se poate de geloasă ,voia să o distrugă pe Elina dar s-a distrus pe însăşi ea.

Cu toate că i-a spus că nu va putea să îl iubeasca vreodată, Elina a simţit cum pe spatele ei ce s-a jurat atunci, cade o iubire profundă ce va acoperi întru-totul dorinţa razbunarii. Că iubirea va fi de mii de ori mai mare decât această răzbunare şi că aceasta va triumfa cu victorie deasupra turor. Iubirea poate face minuni. Până la urmă, iubirea e o minune. Totul e schimbator. Toată lumea spune asta. Şi până şi "aceia" care o spun, se schimbă.. Nu aş putea spune că totul ia o " întorsãturã " ci că roţii ce te aşteptai să fie cu susul în jos, o să îi crească colţuri şi o să devină pătrat. Cam aşa e viaţa. Totul e imprevizibil. Ca şi cartea asta. Niciodată nu şti ce va urma şi ce o să se întâmple, nu? Doar autorul ştie. Până şi el îşi schimbă ideiile pe parcurs. Dar viaţa e diferită. Nu e creată de nimeni. Nu are finalul deja gândit. Ci toate se schimbă, se sucesc, se învârtesc cum vor. Dar nu le lăsa, fi şeful lor!

Mai presus de asta, există actorii.. Şi nu mă refer la actorii din telenovele ce spun ce e în scenariul scris de regizor. Ci de "adevăraţii actori" ,cei de care trebuie să te temi. Una e să te uiţi la un film şi să şti că totul e o făcătura alta că actorii să trăiască lângă tine, în dreapta ta şi tu să îi crezi. Să se prefaca atât de bine, încât şi eu care am spus asta să îi cred. Uneori, cred că încep să se creadă şi singuri. Nu mă refer la Elina că vrea să se facă actriţă, ci la persoanele din jurul ei despre, care nu are un grăunte de habar de cine sunt ei de fapt.

Elina şi Feldon se iubeau chiar mult. Nimeni şi nimic nu putea sta în calea iubirii lor. Aş mai putea descrie fericirea lui Feldon ? In sfârşit îngerul lui îl iubeşte. A aşteptat el cât a aşteptat, dar răbdarea lui a dat roade, născându-se rodul iubirii pure și în aceeaşi măsură, fragilă. Radina era foarte invidioasă. I se da-se peste cap tot planul. A despărţit-o de iubitul ei dar ăsta a fost mijlocul prin care a apropiat-o mai tare de persoana pe care chiar o iubea. Şi a sperat la încă o şansă, dar singură a dat cu piciorul în groapă, ratând ultima şi singura şansă posibilă. Da, îl plăcea şi pe Carto. Dar acesta nici nu se uita la mesajele ei, d-apoi la ea.

Cât despre Carto era "bine" .. Sau cum spunea el că este.. Toată lumea îi asculta aceste deja obişnuite minciuni. S-a obişnuit să mintă şi să creadă ca e bine.. Dar doar el ştia ce are pe suflet, sau dacă mai simte măcar ceva..

Elina il uitase de tot. Nu voia să mai audă de o persoană care nici măcar nu are curaj să îi iasă în faţa şi să îi spună că e cu prietena sa. Atât de laş încât a plecat din ţară ca să evite să îi spună adevărul..

Adevărul care de fapt nici unul dintre ei nu îl ştiau..

A trecut un an. Totul se schimbase. La fel şi Carto şi Elina. Părinţii lui Carto au terminat munca în străinătate şi s-au întors cu toţii în ţară. Sperând că fiul lor a uitat de tot, de fata care acum abia mai ştie cum o cheamă. Fata ce i-a distrus viaţa. Şi inima. Cu toate că a uitat prin ajutorul timpului, un sâmbure micuţ a rămas mereu plantat în inima sa. Acel sâmbure era făcut din amintirile lor.. Şi de iubirea ce nu s-a dus de fapt, ci doar s-a depus pe fund.. Cum să uite o asemenea iubire? CUM?! Dar când se gândea că altul i-a luat-o, îi părea enorm de rău că a permis să se întâmple asta şi că nu a luptat ca să o aibă pentru vecie alături de el. Aşa cum i-a promis. Dar dacă ea a plecat... El ce să mai facă? Să o aştepte să se întoarcă? Făcea asta deja, dar într-un mod ciudat ci anume îndepărtându-se de persoana pe care o aşteaptă..

Într-o sâmbătă, Elina înpreună cu părinţii ei au fost invitaţi la o nuntă. Când au ajuns, chelnerul îi aştepta la uşa restaurantului dorind să le spună locurile unde să se aşeze.
-Domnule şi Doamnă Bleutresse, luaţi loc la masa 16 . Iar domnişoară Bleutresse , dvs. sunteţi chiar la masa din colț de după uşa asta, zicând, îi arată masa ce era la câţiva metri depărtare. Masa are numărul 3.
-Bine, multumim.
Şi fiecare s-au aşezat la locul rezervat. Elina s-a aşezat pe un scaun care era cu spatele spre uşă şi spre chelner. La masă erau toate persoanele doar a rămas un loc gol lângă ea. Era curioasa cine va sta acolo. A întrebat pe cei de la masă dar niciunul nu ştia sigur.
În două secunde aude chelnerul zicând :
"-Domnule Carto Calori sunteti la masa 3 pe locul acela liber de lângă domnişoară! "
Şi auzind asta, Elina s-a întors peste umăr privindu-l cu atata empatie, taindu-se respiratia pe loc. Da, era chiar el. Dar era mult mai schimbat. Inima ei se rupse în două la vederea acestuia sperând cu orice preţ ca el să fie persoana care o va lipi.. Ochii spuneau tot.. Inima simţea ce ochii vedeau...
Când Carto se uitase spre domnisoara de care îi spuse chelnerul, văzuse că e chiar ea..
În acel moment partea lipsă din el nu s-a lipit la loc ci i-a zdrobit mai tare sufletul făcând o gaură mai mare în acesta.

Era atât de popular şi lumea i-a dus dorul timp de un an, încât toate fetele săreau pe el, salutându-l ,si cerându-i să facă poze. El nici măcar nu mai era atent. Privea ţintă spre persoana ce i-a aprins din nou inima, fără să o scape măcar puţin din ochi...