Doare!

OBIECTUL

A doua zi ne-am dus la scoala de dimineata si am dat teza la prima ora. M-am descurcat destul de bine, sper sa iau o nota mare.
Dupa ore m-am dus in curte unde m-am inteles cu el sa ne intalnim dupa ore ca sa mergem la mormantul fratelui lui si sa ne mai plimbam dupa, daca mai avem chef. In timp ce asteptam mi-am amintit de acel obiect. Obiectul pe care il ascunsesem candva in baie dar el l-a luat si l-a ascuns altundeva. Ma intrebam unde l-a ascuns. Nu stii niciodata cand ai nevoie de el...
Am asteptat 10 minute dar el nu mai venea. L-am sunat
Eu: Mai vii?
El: Ăăă... da! Vin imediat
Eu: Ce faci?
El: Am avut ceva de facut, acum vin.
Eu: Si mai exact ce ai avut de facut?
*incepeam sa ma infurii*
El: Ăăă... am fost la baie.
Eu: Mda... nu te cred. Vorbim cand ajungi. Grabeste-te!
Ii vorbisem rece si cam urat, dar ma suparasem. Daca ma insela? Ce naiba facea?
Imi suna telefonul. Primisem un mesaj de la anonima.
Anonima: Hei!
Eu: Hei...
Anonima: Esti bine?
Eu: Nu prea... Cred ca iubitul meu ma inseala.
Anonima: Ce?! De ce crezi asta?
Eu: Il astept de un sfert de ora si nu mai vine. Si cand l-am sunat a inceput sa ma minta.
Anonima: Off
Dar nu mai apuc sa ii raspund ca el vine in sfarsit!
Eu: Unde naiba ai fost?
El: La baie!
Eu: Imi fine...
El: Nu ma crezi?
Eu: Stiu cand minti! Stiu cand minte lumea!
El nu a zis nimic, doar ma luat de mana si ma tras dupa el. M-am dus cu el la mormant.
"Scuzele nu ajung, totusi, sunt doar cuvinte..."
Asta scria pe mormant. Era o vorba pe care i-am spus-o si lui si copilului acum ceva timp. A pus-o pe mormant... ma uitam asa, cu gura cascata si incepeam sa plang. Imi veneau amintiri cu copilul. Cand l-am cunoscut, cand mi-a zis tot ce are, cat a locuit la noi, cand am fost la parintii lui acasa ca sa il luam. Cand l-am vazut ultima data viu...
Incepeam sa tremur si sa plang. El unde era? El trebuia sa ma ia in brate macar acum! Macar sa se prefaca ca nu ma inseala....
Dar el era langa mine, palid si tremurand, plangand si... blocat. Se uita in gol, dar cu fata la mormant. Nu il mai vazusem asa. L-am imbratisat si l-am sarutat pe obraz dar tot ce el a facut a fost sa ma mangaie putin si vag pe par. Atunci m-am enervat si am plecat. Nu trecuse decat o jumatate de ora deci scoala era inca deschisa. Ma duc in baie si incep sa caut. Nimic. Caut si in baia baietilor. Nimic. Caut in aproape toate clasele. Nimic. Ma duc acasa (cu lacrimi in ochi de nervi) si caut in toata casa. O gasesc in sfarsit! Era sub salteaua de la patul pentru musafiri. O iau si o pun la lumina soarelui ca sa vad daca e curata.
???: CE NAIBA FACI CU AIA?
Mda. El era.
El: DE CE AI PLECAT ASA? M-AI LASAT ACOLO, PUR SI SIMPLU!
Eu: Trebuia sa o chemi pe cealalta. Ti-am zis ca nu te cred ca ai fost la baie. Nu stii sa minti. Tu nu ai zis nimic.
*Eu eram calma. Continuam sa studiez obiectul la lumina.*
El: Ce? Cum adica "cealalta"?
Eu: Unde ai fost de fapt?
Imi intorc privirea spre el, dar era o privire nervoasa, urata.
El: Sa vad unde pot ascunde chestia aia!
Eu: Puteai pur si simplu sa o tii la tine!
El: Era riscant!
Eu: CE A DURAT ATAT? E DITA-MAI SCOALA! NU AVEAM CUM SA O GASESC! UITE-TE CAT DE MICA SI SUBTIRE E!
El: A trebuit sa ma duc prin spatele scolii pana acasa si sa o ascund.
Imi intorc privirea la obiect. Nu spun nimic, doar intind mana inainte si apropii obiectul de vene.
El: Nu o fa...
Vorbea incet si sugrumat.
Eu: Imi pare rau...
Inchid ochii si simt cum obiectul imi atinge mana, apoi o piscarura, apoi o durere mare si incep sa plang si sa tip.
El: OPRESE-TE! NU VEZI CA SI PE MINE MA DOARE? MI-AI PROMIS CA NU O MAI FACI!
Eu ma opresc si deschid ochii. Mana era insangerata si ma durea. Nu mai tip dar plang. El vine spre mine, imi ia obiectul si il arunca pe geam, fix in gunoi apoi vine si ma saruta si ma mangaie in par. Eu ma fac moale si ii pic pe brat, care era in spatele meu. Ma mai saruta umpic apoi ma pune in pat.
El: Ma duc sa iti fac un ceai.
Eu dau din cap aprobator si adorm in cateva secunde.