Doare!

FERICIREA ESTE...

Pov El:

Mergem sus dar nu apuc sa o sarut iar.
Eu: Ce faci?
Ea: Fac un dus, vi si tu?
Nu stiu ce a apucat-o dar mi-a placut. Am simtit cum obrajii mei devin rosii, rosii ca petalele unei flori de mac.
Eu: Ok.
Pana cada s-a umplut cu apa noi nu am schimbat nici o vorba. Mie imi era frica sa nu zic o prostie si ea... ea doar statea pe telefon.

Ea a intrat prima in cada si a ramas cu spatele pana m-am shimbat eu. Am intrat in apa fierbinte si m-am pus in jurul ei. In sfarsit... era a mea. Doar a mea. Am stat asa cateva minute, in care eu mă abtineam sa nu o sarut sau orice altceva pentru ca isi puese capul pe umarul meu si stiam ca ii e bine asa. Doar ca nu am mai rezistat. Am inceput sa o musc de gat care acum era umed de la aburi. O strangeam tare, asa incat a ajuns complet lipita de mine. Era exact ce aveam nevoie dupa toata filosofia asta cu Răzvan.
In timp ce o muscam i-am luat mana cu...durerea in mana mea. Ea s-a lasat moale si eu i-am bagat mana in apa. Am auzit un mic icnet de durere dar trebuia sa ma asigur ca nu o sa fie mai rau. Isi daduse mana cu fard dar tot se vedea... I-am tinut mana acolo, in apa, oricat tragea sa ii dau drumul.
Ea: Ma doare!
Eu: Poate fi mai rau, stai cuminte!
Incerc sa o mai musc odata dar nu ma lasa. S-a suparat. Ii dau drumul iar ea isi trage mana repede, facand apa peste tot. Vrea sa plece dar o cuprind de mijloc.
Eu: Mai stai putin!
Imi arunca o privire urata dar ramane. Daca tot am suparat-o sa o impac acum.
Ea se intorarce cu fata la mine si isi pune picioarele in jururl meu. O strang la pieptul meu. Pur si simplu nu mai vreu sa ii dau drumu. Pur si simplu o iubesc enorm si nu i-am aratat asta pana acum asa ca vreau sa ma revansez!

Pov Ea:

Mana inca ma durea si stiu ca vroia sa imi faca un bine dar de ce acum?

Dupa o ora de stat in cada, imbratisari, sarutari si muscaturi, reusesc in sfarsit sa ma desprind de el si sa ma imbrac.
El: Imi pare rau!
Eu: Poftim?
El: Imi pare rau!
Eu: Pentru?
El: Pentru ca nu ti-am aratat pana acum cat de mult te iubesc.
Am ramas cu gura deschisa.
Eu: E, e ok. Cred.
El: Nu e! Te iubesc enorm de mult si niciodata nu ti-am spus. Imi era frica sa nu reactionezi urat...
Eu: De ce as reactiona urat?
El: Ai... destule pe cap.
In clipa aceea ma trezesc ca ma duc spre el si il sarut.
Eu: Mereu o sa te iubesc chiar daca nu iti spun sa nu iti arat. Stim ca ne iubim si uneori asta e de ajuns!

A mai trecut un an. Cu tata nu am mai vorbit deloc, nici nu ma interesa, am devenit un cuplu normal. Nu mai eram... ca inainte. Nici prietenii nostri. El a renuntat la popularitate pentru mine. Asta nu o sa uit niciodata. A renuntat la prietenii lui cei vechi, la fete, la tot, pentru mine! Asta am realizat abia mai tarziu. Eram acum in ultimul an de scoala. Era iarna, noiembrie.  Nu mai eram la fel. Acum uram negrul. Il uram pentru ca imi aducea aminte de toate... toate lucrurile alea care m-au distrus. Acum aveam o geaca cafenie, niste blugi albastru inchis si cizme tot cafenii. Eram cu baietii in parc, ne distram pe acolo. Acum toti purtau culori, pana si Marc, pana si el. Negru mai purtam doar in zilele triste, care acum erau mai putine, mult mai putine.
Eu, el si david stateam pe o banca incercand sa nu ne lasam dati jos in zapada de restul ca sa ne ia ei locul. Inghetam toti de frig dar nu ne pasa. Urlam pe acolo ca niste copii. Nu ne pasa. Radeam. Nu am mai ras de mult...
Dupa ce am inghetat bine ne-am dus la noi acasa. Le-am facut ceai si aveam biscuiti de casa de la mama lui. Am luat de sus mai multe paturi mari si ne-am pus toti pe canapea, pe jos sau pe fotolii, impachetati in paturi si inghesuiti, cu ceaiul fierbinte in mana si incercand sa nu ne dezvelim foarte mult cand luam un biscuite si am pornit televizorul. In timp ce cautam un film, Max a spart linistea.
Max: Ce inseamna fericirea pentru voi?
David: Ce ti-a venit?
Max: Nu stiu... doar ma gandeam.... cum eram acum un an, cum suntem acum... Ne-am schimbat mult. In bine.
Eu: Cred ca e ceva trecator.
Max: Ce? De ce?
Eu: Asa a fost mereu.  Dar si daca ar fi, as prefera sa mor intr-o perioada fericita.
Max: Dar ce e? Ce inseamna fericirea pentru tine?
Eu: Pentru mine? Un sentiment fumos si rar, o speranta, de multe ori falsa.
S-a facut liniste. Intr-un sfarsit am gasit filmul la care am adormit toti. Unul peste altul, nici nu ne mai pasa. Eram fericiti intre noi. Mai ales intre noi.

Heei! Stiu ca a fost mai scurt da' asta e:))
Urmeaza un capitol mai lung, sa aveti ce citi, ma apropii de sfârșit si imi e destul de ciuda pentru ca e cartea mea preferata, dintre cele pe care le fac. Oricum, nu ca ar fi foarte citita dar o fac din placere mai mult. Spune multe, sper. Cam atat❤