Doare!

SALVATĂ

Timp de o săptămână totul a fost ok...
Dar, într-o seara... trebuia sa se întâmple odată, nu?....
S-au dus... bunicii mei s-au dus! Doar pe ei îi mai iubeam din familia mea! A mai rămas doar tata, care nu va fi aici sa mă susțină, ca de obicei.... Îi iubeam așa mult... Îi iubeam! Nu pot sa accept faptul ca au plecat! De ce acum? De ce trebuie sa se duca? DE CE??? Timp de o săptămână nu am mai fost la școală. Eram singura, nimeni nu știa nimic de mine. Abia mâncam o data pe zi... slăbisem, îmi exprimam durerea, fizic (din nou) și plângeam. Eram praf! Nu mai puteam!
Vineri am ieșit și eu din casa, în sfârșit. M-am asigurat ca El nu e pe aici și am fugit la un pod care era deasupra unui fluviu. Mă urc pe bara. Imi privesc mainile îndurerate și simt cum mi se umple ochii de lacrimi. Mă uit în jos. Era mult pana acolo.
"Vin mami! Vin bunicilor!"
Fac un pas în față dar pic în spate.
Eu: Ce?!
???: De ce nu mi-ai răspuns la mesaje și apeluri? Puteam sa te ajut!
Cineva mă prinsese în brațe. Mă ținea strâns. Nu vroiam sa știu cine e, nu îmi pasa! Vroiam sa fiu acolo pe veci! Încep sa plâng și sa dau cu pumnii în pieptul acelei persoane.
???: Gata, gata! Va fi bine! Dar sa nu mă mai sperii așa! Am crezut ca ai pățit ceva!
Eu: Cum adică AI CREZUT?! S-au dus! S-au dus cu toții! Nu mai am pe nimeni! Lasă-mă sa mă duc și eu la ei!
Dau sa plec spre marginea podului dar acea persoana mă tine și mai strâns. Încep sa plâng și mai tare. Mă uit în sus și îl văd pe El tinandu-ma și uitandu-se la mine cu ochii blânzi. Mă ghemui înapoi în brațele lui și încep sa plâng și sa dau cu pumnii în el. La un moment dat mainile îmi tremurau foarte tare. Prea tare. Genunchii mi se fac moi și dacă nu era El, picam acolo pe jos și stăteam pana dimineață. Afară era senin și o raza de luna cădea peste noi. El mă ținea strâns ca abia mă puteam mișca. Încă plângeam.
El: Hai acasă la tine sa facem bagajele și sa te muți.
Eu: Nu mai pot....
El: De asta sunt eu aici! O sa te ajut sa iti revii!
Eu: Cum? Sunt în....
Dar nu apuc sa continui ca mă sărută. Rămân o clipa nemișcată dar apoi închid ochii și simt o lacrima căzând pe obrajii mei. El mă strange și mai tare în brațe și eu îmi pun mainile în jurul gatului lui. După, eu stau și mă uit ca proasta la el. Nimeni nu zice nimic. Mă ghemui iar în brațele lui și el mă ridica de la pământ si mă duce acasă la mine. Eu încă plângeam și tremuram.
Acasă mă pune pe canapea și El se pune lângă mine și mă mângâie pe cap pana adorm.