Doare!

SCHIMBAREA

După câteva săptămâni am observat cât de mult mă schimbasem datorita Anonimei și datorita Lui. Nu ma mai taiasem, nu mai plângeam, zâmbeam tot mai des, eram fericita!
Am ajuns sa fiu BFF cu El și asta mă făcea mai fericită.

La un moment dat, ne-au certat cam tare și atunci am fugit acasă și am plâns și.... Și mi-am manifestat durerea. A doua zi, vazandu-mi iar durerea, El vine la mine, mă îmbrățișează și ne inpacam😃
De atunci suntem BFF. I-am jurat ca nu voi face ce a făcut și ailaltă inteligenta.

Dar, din păcate, bunicii mei încep sa nu se mai simtă bine. Pur și simplu încep sa tușească,  și devin palizi. Încep sa îmi fac griji! Mi-e frica sa nu îi pierd! Cu cine voi sta? Tata e în Germania, și nu poate veni, ceilalți bunici nu mai vorbesc cu noi de mult, crezând ca din cauza noastră a murit mama, când eram mica...
Cu cine aveam sa stau???😭

După un timp îi duc la doctor, împreună cu El pentru ca nu îi puteam duce pe amândoi singura. Din păcate,  aflu ca au cancer și în scurt timp vor.... Nu îi voi mai vedea....
Buni: Scumpo... Cum nu ne vom mai vedea mult timp.... Ne întrebăm tu ce ai de gând sa faci?...
Eu: Nu știu. La asta mă gândesc...
Buni nu zice nimic și pleaca. Eu îl sun pe El.
Eu: Hei...
El: Hei! Ce faci?
Eu: Groaznic!
El: Ce?! De ce?
Eu: Bunicii mei au o boala foarte grava, amândoi și...
El: ...Cum pot sa te ajut?
Eu: Poți sa îmi dai niște părinți?
El: ...Nu....
Eu: Atunci nu ai ce face
El: Poți locui cu noi!
Eu: ...Ce?...
El: Ce? Nu ar fi tare?
Eu: Nu știu... Toată lumea o sa creadă ca suntem împreună.
El: Da' nu trebuie sa știe toată lumea.
Eu: Mda... Bine...
Închid și pun telefonul pe noptiera.
"Ce a fost asta?!"
Cobor scările și urlu ca descreieratul la Buni ca am găsit o soluție.
Buni îmi zâmbește palid, mă îmbrățișează și se duce la ea în camera sa se odihnească.
Știam ca nu e bine. Tocmai primise o veste oribila... Oare tata știa?
Mă duc la mine în camera și dau sa îl sun dar ezit. Pun telefonul înapoi și astept. Nu știam mai exact ce asteptam dar știam ca trebuie sa aștept. La un moment dat îmi vibrează telefonul. Il deschid și văd un mesaj de la tata:
"Bună -----, am auzit vestea... Nu prea pot veni acum sa vorbim dar ai găsit o soluție? "
Eu: "Da... Voi sta la un prieten."
Apoi mă uit lung la mesajul de la tata. După tot ce a făcut... Acum se face ca nu s-a întâmplat nimic?! Mă enervez și încep sa mă încrunt la telefon.
Eu: "Cum mai e acolo?"
Tata: "Credeam ca nu iti pasa..."
Eu: "Nu îmi pasa și văd ca nici ție de mine, doar când e sa nu stau pe strazi"
Tata: "Nu e adevărat!"
Eu: "De atunci nu mi-ai mai trimis nici un mesaj!"
Tata: "Nici nu știu cu ce am greșit!"
Eu: "AR FI TREBUIT!"
Mă fac roșie și închid telefonul. Il mai aud odată vibrând dar îl las acolo. Se face târziu. Mă culc cu gândul la tata și la mama și la El.
Am un vis ciudat... visez ca mama era încă în viață, tata era aici și eram împreună cu El și stăteam la soba, la el în brațe și ai mei la fel ca noi. Stăteam la soba deoarece era Crăciunul. Era Crăciunul mult așteptat... Buni intra în sufragerie cu o tava de fursecuri calde și bunicul începe sa ne spună povesti. Și zâmbeam.... Era perfect! Apoi mă trezesc din cauza alarmei.
Mda..yey...
Mă duc la școală. Îl salut și mergem în curte, pana se suna. Povestim despre cum va fi când mă voi muta la el. Cumva mă bucuram, dar eram și trista pentru ca bunicii mei... Nu îi voi mai vedea mult timp....