A doua zi ne trezim toti amețiți. Am adormit in sufragerie si nici unul nu s-a mai ridicat. Ne dureau oasele picioarelor si coloana dar radeam.
Eu: Vreti un ceai?
Toti au raspuns cu un simplu "da" asa ca m-am dus sa le fac. El vine dupa mine sa ma ajute si imi da un "sarut de dimineata".
El: 'Neata iubirea mea!
Eu: 'Neata!
Ii dau si eu un pupic pe obraz si pun apa la fiert.Le aduc ceaiul si pornim televizorul.
Eu: Cât credeti ca o sa dureze?
David: Ce anume? Sentimenul asta?
Eu: Da.
Marc: Nu imi pasa. Ce conteaza este ca exista perioada asta.
Eu: Ai dreptate.
Ma suna tata. Nu m-a mai sunat de mult, dar de fiecare data aducea probleme. Asa ca nu ii raspund.
El: Ce mai vrea?
Eu: Eh...
Dupa o ora iesim afara. Mergem in parc si ne aprindem tigarile.
Sebi: Ce crezi ca mai vrea taica-tau?
Eu: Nici nu vreau sa stiu.
???: Buna!
Ma intorc si o vad pe Sara.
Eu: Tu ce cauti aici?
Sara: Ne-am mutat langa voi, nu mai sti?
Eu: Mda...
Era cu Filip de mana. El se holba la Marc cu ochii aia mari ai lui.
Sara: De ce nu i-ai raspuns tatalui tau? Te suna asa rar...
Eu: As prefera sa nu ma mai sune deloc!
Sara: Te-ai schimbat! De cand porti culori?
Eu: De cand nu mai dau de tata. Poti te rog sa ma lasi?
Sara: Da, scuze.
Pleaca intimidata iar eu continui sa trag din tigara in timp ce o urmaresc cum pleaca.
Marc: E o zi proasta. Mama mi-a trimis mesaj.
Eu: Cu ce?
Marc: Vine azi in tara sa ne vada. Nu a mai venit de mult...
David: Naspa, nu a durat mult.
Eu: O sa iti fim alaturi.
Marc ne saluta si pleaca. Pleaca si restul, raman doar eu si el asa ca ne plimbam putin prin parc apoi mergem acasa si ne facem temele pentru a doua zi.
El: Te duci te rog pana la magazin sa cumperi cate ceva?
Eu: Ok.
Eram prin magazin si o aud pe prietena Andrei cum ma barfeste la telefon:
Andra: Deci desteapta aia nici nu stie ce o asteapta! Andra o sa se razbune pe ea! Deja se razbuna indirect prin taica-sau! Sa mor de inteleg cum poate fi asa chioara!
Aud un ras fitos dar apoi plec. Taica-meu nu ma mai afecteaza.
Imi platesc cumparaturile si merg spre casa. Dau drumul muzicii in casti.
"Împotriva firii sunt mielul ce sare pe lup..."
Versurile imi ajung la inima si bandajeaza ultimele rani. Ma trezesc la realitate doar la sfarsitul piesei si incep sa analizez ceea ce au vindecat notele din piesa asta dar nu ajunge. Asa ca las sa se deruleze si urmatoarea piesa. Si inca una. Si inca una. Si inca una. Si... ajung acasa. Opresc muzica si intru in casa fredonând.
Eu: Unde esti?
Aud niste saruturi din partea canapelei si cand ma uit... Andra era peste el si il saruta... el... el o saruta inapoi. Nici nu m-au observat.
Ochii mi se umplu de lacrimi. Ma duc incet sus, imi iau hainele vechi, un pachet de tigari, imi iau geaca neagra si telefonul cu muzica. Era tot ce vroiam acum. Incep sa plang. Plangeam tot mai tare in timp ce ei se sarutau acolo, nici nu m-au auzit.
Eu: SA VA TINA!
Deschid usa si ies, trantind-o la loc cu putere. Imi pun castile si dau drumul la muzica mai tare. Plang pe ritmul muzicii. Plang si plang. Incep sa merg tot mai repede si mai departe. Trec de parc, trec de pod si ajung la morminte. Ma duc la mormantul baiatului... si stau acolo. Stau cu castile in urechi, pe mormant si plang. Iau niste flori si le las la mormant apoi ies din cimitir si merg mai departe. Muzica inca derula. Erau rani noi tot mai adanci si mai multe.
???: Stai!
Era el, fugea dupa mine. Cand il vad incep sa fug. Fug si fug, ma tot duc. Ma opresc. Nu mai era nimeni in spate dar cand ma uit in fata el era acolo.
El: Esti... esti rapida...
Eu: Lasa-ma dracului! Il imping si plec mai departe.
El: Si unde ai de gand sa mergi?
Eu: Cat mai departe de tine!
El: Asculta-ma macar!
Eu: Ca sa ce?
El: Ca sa ma ierti...
Eu: De ce te-as ierta?
El: Andra a vazut cand ai plecat si a dat buzna in casa si a inceput sa ma sarute. M-a impins pe canapea si s-a pus pe mine...
Eu: Si tu ai lasat-o...
El: Nu, am ripostat dar mai era cu o prietena de a ei, nu prietena ei cea mai buna, alta. M-a tras de tricou si ma sugrumam asa ca a trebuit sa ma trantesc pe canapea.
Eu: Si ai inceput sa o saruti si tu...
El: Am... am inceput sa cred ca esti tu.
Eu: Si vrei sa te cred? Nu mai erati decat voi in casa cand am venit!
El: Cealalta era in bucatarie!
Eu: Mai ai mult de inventat?
El: Jur! Nu te-ad insela in viata mea!
Eu: Am observat...
Vreau sa plec mai departe dar ma trage de mana si cumva reuseste sa ma intoarca si ma saruta. Ma saruta... exact ca pe Andra.
El: Vezi?
Eu tac asa ca ma mai saruta odata la fel. Eu ma las coplesita si ii raspund. Dar apoi ma trezesc si il imping si plec.
Eu: Alo.
Marc: Hei...
Eu: ce s-a intamplat?
Marc: Frate-meu iar e drogat si m-a lovit si pe mine.
Eu: Tare?
Marc: Cam da.
Eu: Hai la cimitir sa vorbim acolo.
Marc: Stai sa ii chem si pe restul.
Eu: Nu, lasa, hai doar tu.
Marc: Ăm... bine.
Ma intorc la cimitir si il astept pe Marc la intrare.
Marc: Hei.
Eu: Hei.
Intram si mergem la mormantul tatalui lui.
Eu: In mama ta a dat?
Marc: Mdap...
Avea un ochi vanat si putin sange pe la gura.
Eu: De ce face asta doar cand vine mama voastra?
Marc: Pentru ca nu o poate ierta si ca sa o doara si pe ea... e mereu drogat cand vine. Si ca sa uite.
Se face liniste.
Marc: De ce nu ai vrut sa vina si ceilalti?
Eu: M-am certat cu el... m-a inselat cu Andra.. nu stiu daca a vrut sau nu dar...
Marc: Hai la un club sa ne imbatam, sa fumam si sa uitam. Ce zici?
Eu: Ce mai avem de pierdut?
Pe drum povestim despre ziua de azi. Marc imi era cel mai bun prieten. Si ceilalti imi erau dar el chiar imi era cel mai bun prieten. Ajungem la un club, aproape de unde locuiam azi dimineata dar acolo era si el si restul gastii, toti in negru, se pare ca nu a avut nimeni o zi buna. Cum ma vede, vine la mine, ma ia de mijloc si ma saruta. Era beat.
El: Te iubesc, jur, jur!
Eu: Mirosi a alcool. Esti beat!
El: Trebuie sa fiu beat ca sa iti pot spune ca lumea anumite lucruri.
Coboara la gat. Nu stiam daca sa ripostez asa ca nu fac nimic.La 23 noaptea eram toti la bar si fumam, pe jumatate inconstienti. Ne piscam unul pe altul cu tigarile, urland si razand pe acolo. Baietii se dadeau la fete iar eu radeam si injuram. El era mai beat ca mine. Isi plimba mainile obraznice peste tot corpul meu.
Langa noi era un betiv care aprindea tigari una dupa alta, pana cand a ramas fara tigari, asa ca a luat pachetul gol si i-a dat foc. Se vedea ca era betiv sau drogat. S-a speriat cand era sa se arda asa ca l-a aruncat la gunoi. Gunoiul a luat foc, apoi blatul de la bar care era din lemn. Toti ne-am speriat. Brusc mi-am revenit, ne-am revenit toti cand am vazut focul. Oamenii au crezut ca e doar un spectacol, pana s-a aprins si tavanul apoi lucrurile. Incet incet clubul a devenit un infern: Plin de tipete si durere. Fumul nu te mai lasa sa respiri si simteai cum mori. Muream toti. Toti incercau sa iasa pe doua usi. Putini reuseau. Betivul a privit focul pana a fost si el inghitit de infern.
Nu mai vedeam bine. El imi striga numele. Marc ma tinea langa el. Toti incercam sa ramanem uniti. Cand am vrut sa ne mai apropiem de usa o baza de lemn a cazut pe picioarele mele. Ma durea dar nu mai puteam sa tip. A cazut si pe pieptul lui. Asta ma durea si mai tare. David si Sebi nici nu au apucat sa se apropie, o bucata din tavan a cazut peste ei si s-au dus... toti se duceau.. toti. Eram intr-un infern.
Eu: Doamne iarta-ma ca vin asa repede...
Se face ceata si ma sufoc. Scuip sange. Nu mai vad bine, nu mai vad deloc. Imi amintesc tot...mama, prietena mea cea mai buna, bunicii, baiatul, el, gasca... o sa ii revad pe toti. Toti! Si mama! Toti! Inchid ochii. Ma durea ingrozitor dar vroiam acolo. Vroiam... ultima rasuflare... ultimul tipat... gata!Hei! Stiu ca e trist, am spus ca ma apropii de final, nu stiu exact cate capitole vor mai fi dar daca vreti, pot face si volumul 2, avand in vedere ca e cartea mea preferata din cele pe care le fac, mi-ar face mare placere.
In cartea asta am postat mai rar pentru ca am inceput o carte noua dar o sa ma concentrez mai mult pe cartea asta. Sper ca nu plangeti:)))
CITEȘTI
Doare!
RomanceSimti? Cazi, te rupi, te doare. Cui ii pasa? Nimanui. Dragostea e singura speranta. Dar pe ea nu o ai mereu. Viata asta.... chinuie prea multe suflete. De ce nu pot sa.... plec?