Doare!

DETENTIA

A doua zi ma trezesc fara chef de nimic. Mai stau pe telefon o jumatate de ora, pentru ca ma trezisem la 05:30. Era prea devreme si nu puteam sa mai dorm. El era langa mine, dormea, si nu vroiam sa il trezesc. La 06:00 m-am ridicat din pat si mi-am facut rutina de dimineata. Cand am coborat el era jos, facand ceai.
El: 'Neata!
Eu: 'Neata! Cand te-ai trezit?
El: Cand ai plecat.
Eu: Oh...
Am ajuns la scoala cam devreme dar nu a contat prea mult. Eu nu prea am prieteni la scoala, fiind mai retrasa. Nu imi place sa am prieteni pentru ca ei sunt trecatori. Tot ce e trecator te raneste. TOT.

???: Ăsta e locul meu!
Eu: Acum e al meu, ce sa zic...
Ma uit in sus si... ah... mda... era Raluca, pitipoanca populara. Dupa mine, e un cacat cu ochi.
Raluca: Marş!
Eu: Mai sunt 7 locuri libere, destept-o! Si langa prietenele tale! Ai chef sa ma badjocoresti iar?
Eram rece cu ea. Deja ma enerva, si eu nu ma enervam foarte des pe altcineva decat pe tata.
Raluca: Ca sa fiu sincera, DA! Chiar am chef!
Eu: Si eu am chef sa iti rup capul! Ce zici? Facem o intelegere? Tu ma faci de rusine si eu iti rup capul. Ce zici? Oricum nu pierzi mare lucru. In afara de par si machiaj nu mai ai nimic pe acolo!
Unii incep sa rada altii sa se uite urat la mine, dar nu imi pasa.
Raluca: As prefera doar sa te fac de rusine.
Eu: Pfai! M-am obisnuit cu asta! Crezi ca imi mai pasa?
Ma ridic, ii dau o palma, si ma pun pe alt loc. Ea vine spre mine si imi da un spiț in picior.
Eu: Pfff... Cezi ca ma doare?
Ii dau un pumn in machiajul ei perfect si il intind pe toata fata. Eram enervata si nu aveam chef sa ma faca de rusine. IAR.
Eu: Mai vrei?
Raluca: O.... o sa platesi!
Eu: Ce o sa imi faci? Ma vei spune la diriginta? Sti ceva? Asta nu ma opreste sa te mai bat cand nu am chef sa ma faci de rusine!
Raluca nu zice nimic. Doar pleaca din clasa. Stiam unde se duce. Stiam dar nu imi pasa.
In pauza am fost chemata la diriginta, impreuna cu Raluca.
Diriginta: Ce aveti de impartit?
Raluca vrea sa spuna o minciuna dar o intrerup.
Eu: Vreti adevarul?
Diriginta: Normal!
Eu: Ea ma face de rusine de fiecare data cand are chef. Azi nu aveam dispozitie sa o las sa ma faca iar de rusine, asa ca am rezolvat-o!
Raluca: Nu e adevarat doamna diriginta! Eu doar am rugat-o sa ma lase in locul ei si ea a inceput sa ma bata!
Avea o voce de smiorcaita. Tipic... se vedea ca minte! Doar nu o credea!
Diriginta: Si eu pe cine ar trebui sa cred?
Amandoua tacem.
Diriginta: Pe ea (aratand spre mine) ai mai facut-o de rusine!
Eu: Doamna diriginta! Lasati! Eu sunt de vina...
Ma uitam la Raluca cu o privire neutra, dar in gandul meu o uram. De ce trebuia sa fac eu asta? Pentru ca altfel ea inrautatea lucrurile si ii implica si pe altii.
Doamna diriginta se uita ciudat la mine.
Diriginta: Esti sigura? Stiu ca tu nu ai facut decat sa te aperi. Nu trebuie sa...
Eu: Sunt sigura! Nu vreau sa fie imiplicati si alti colegi nevinovati.
Diriginta se uita la mine apoi la Raluca apoi iar la mine.
Eu: Cat am detentie?
Diriginta: O ora...
Plecam din birou, eu furioasa si ea... ranjea la mine.
Raluca: Pacat ca pedeapsa va fii dubla!
Eu: Mai vrei bataie?
Ea se uita urat la mine si pleaca. Pfff...

Trec orele si trebuie sa ma duc la detentie.
Eu: Alo
El: Alo! Unde esti?
Eu: In drum spre detentie.
El: CE?! De ce? Ce ai facut?
Eu: M-am aparat, dar am preferat sa ma duc eu decat cineva nevinovat.
El: Andra sau Raluca?
Eu: Raluca. Andra nu a venit inca.
El: Cat stai?
Eu: O ora.
El: Ai grija! Nu sunt cei mai draguti oameni pe acolo.
Eu: Ok, pa...
El: Pa
Am ajuns in fata usii de la detentie... imi era frica putin, stiam ce e acolo dar nu aveam de ales asa ca deschid usa.
Eu: Buna ziua!
Era directorul, in sacou, par alb si o barba gri si inalt.
Directorul: Buna! Ce ai mai facut?
Eu: Ăăă... m-am aparat.
Directorul: Asa zic toti. Ia loc acolo!
Arata spre un loc liber, langa un tip imbracat in negru, cu o codita in crestetul capului si ras in lateralul capului. Avea castile pe urechi. Ma pun acolo, ca nu aveam de ales. Erau doar baieti. Toti se uitau la mine, mai putin tipul langa care trebuia sa ma pun. Imi vibreaza telefonul. Era un mesaj de la anonima.
Anonima: Scuze ca nu ti-am mai scris de mult, am avut ceva probleme.
Eu: Ah... e ok.
Anonima: Cum mai esti?
Eu: ....tu?
Anonima: Eu am intrebat prima=)))
Eu: -_-
Anonima: Ciripeste!
Eu: Pai... a murit fratele iubitului meu, tata se casatoreste cu o tarfa care il inseala cu tatal iubitului meu, parintii lui au divortat si acum sunt la detentie pentru ca m-am aparat de o idioata care avea chef sa isi bata joc de mine, dar am ales sa ma duc eu pentru ca altfel se ducea cineva nevinovat din cauza minciunilor idioatei ăleia.
Anonima: ....
Eu: Mda..
Anonima: Imi pare rau ca trebuie sa te las asa...
Eu: CE?! CUM ADICA MA LASI?
Anonima: O sa... imi pun capat...
Eu: C-CE?!
Anonima: Imi pare rau....
Eu: NU! NU! TE ROG!
Incepeau sa imi curga lacrimi.
Anonima: O sa fie bine! O sa ne intalnim in rai! Te voi astepta! Oricum... nici tu nu mai ai mult de trait.
Eu: Cum adica?
Anonima: Toti la care tin pleaca...
Eu: Stiu cum e...
Anonima: Nu cred ca stii cum e sa iti moara toate persoanele dragi.
Eu: Nu toate...
Anonima: Adio...
Eu: CE?! NU! STAI! TE ROG!
Dar nu a mai raspuns nimeni. Directorul a plecat la baie asa ca am si sunat-o. Nu a raspuns nimeni. S-a dus... Incep sa plang tare. Toti se uitau la mine.
???: Ce ai fata? S-a despartit iubi de tine?
Eu: Taci prostule! Cum iti permiti sa glumesti? Tocmai s-a sinucis cineva!
Se face liniste. Nu se auzeau decat suspinele mele. Directorul intra in clasa si ma vede plangand.
Directorul: Ce naiba i-ati facut?
???: Nimic! Jur!
Eu: T.... tocmai s-a.... s-sinu-sinucis un.... un inger.....
Toti tac.
Directorul: De unde stiu ca nu minti?
Ii arat mesajele si o mai sun odata. Se face liniste.
Directorul: Poti pleca, daca vrei....
Eu imi oau ghiozdanul si ies din clasa. Incep sa fug spre casa, in timp ce plangeam! Nu e corect! Avea doar 12 ani! De ce nu mi-a zis niciodata nimic? De ce am pierdut-o si pe ea?

Ajung acasa cu lacrimi in ochi. Pe el nu l-am vazut asa ca am fugit direct in camera, in pat, ca sa plang. Am plans mult timp. Am adormit plangand...
El: Hei! Gata! Nu mai plange!
Eu: Ce?...
El: Plangeai in somn. Ce s-a intamplat? De cand esti asa?
Eu: Nu... nu stiu...
El: E 18:20
Eu: Am ajuns la 15:30 acasa... cred...
El: Ce s-a intamplat?
Ii povestesc tot, in timp ce plang. Plangeam tot mai tare.
Eu: Nu stiu cat de repede o sa imi revin.... si fratele tau e mort, si anonima.... cati o sa mai moara.... asa?