Doare!

INTALNIREA

???: Trezirea! E gata ceaiul.
Eu: Hă? Ce? A, da!
Imi beau ceaiul si ma uit la televizor timp de o ora. El ma alinta si imi placea asta. Ma simteam ca un copil.

Imi suna telefonul.
???: Buna, ce mai faci?
Eu: Ce? A, tata... buna...
Tata: Mda... Am auzit ca ai iubit.
Eu: Asa, si? Te intereseaza?
Tata: Normal! Esti fiica mea!
Eu: Nu ma obliga sa inchid!
Tata: As vrea sa il cunosc.
Eu: Cum? Virtual?
Tata: Nu. Voi veni acolo.
Eu: CE?
Tata: Te bucuri?...
Eu: CAND VII?
Tata: Peste doua zile.
Eu: CE? SA INTELEG CA DACA EL NU ERA, TU NU VENEAI?
Tata: Nu ar trebui sa te bucuri ca o sa iti vezi tatal?
Ii inchid. Eram prea furioasa. El era langa mine si auzise tot, pentru ca dadusem pe difuzor.
El: Trebuie sa dau bine.
Eu: Nu ar trebui sa iti pese de parerea lui. Eu te iubesc nu el. El nu stie sa iubeasca.
El: Da, dar el ne da binecuvantarea la casatorie.
Zambesc palid.
El: Ce e?
Eu: Vine tata...nu am mai venit de cand mama.... s-a dus...
El: Adica?
Eu: De la 10 ani.
El se pune langa mine si ma imbratiseaza.
El: O sa fie bine!
Eu: Nu cred....

Vine si ziua intalnirii. Aveam emotii mari. Ma asteptam ca tata sa il critice din orice asa ca am incercat sa il pregatesc. Doar ca el nu e primul meu iubit dar de toti m-am despartit din cauza lui tata, pentru ca ii critica din orice si eu nu suportam. Dar pe el chiar nu vreau sa il pierd.
*se aud batai in usa*
Dechid usa. Era tata, imbracat frumos si... o doamna, cam de varsta lui, imbracata intr-o rochie neagra, pana la genunchi si cu un colier alb.
Eu: Ăăă...
Tata: Buna! Nu te-am mai vazut de mult!
Ma imbratiseaza strans dar eu nu fac decat sa ii pun mainile pe spate.
Doamna: Clara! Incantata! Sunt viitoarea ta mama.
Eu: C-ce?
Tata imi zambeste si viitoarea mea mama la fel. Eu trag aer in piept si il prezint pe el. Tata avea o privire severa cand se uita la el dar nu i-a zis nimic.
Eu: Ma duc in bucatarie sa aduc mancarea.
*ma uit insistent la el*
El: Ăăă... ma duc sa o ajut. Voi asezativa.
Intram in bucatarie si eu ma uit la el frustrata.
Eu: CE FAC?
El: Te linistesti si accepti.
Eu: Nu pot! A inlocuit-o pe mama cu o tarfa care sigur il inseala!
El: Linisteste-te! Vorbim dupa, acum trbuie sa fim calmi.
Eu: Da, ai dreptate, ok.
Luam mancarea si o ducem la masa. Ne punem sa mancam. Era liniste. Nici nu aveam chef de vorba.
Tata: Ămm... si de cand sunteti impreuna?
Eu: Voi?
Tata: De 3 ani.
Eu pun lingura in supa si ma uit la tata nervoasa.
Tata: Voi?
El se uita la mine ingrijorat.
El: Ăăă... de un an.
Tata: Oh! Sa va tina!...
Tata parea furios dar nu a zis decat asta. Clara imi zambeste prietenos dar eu nu fac decat sa ii arunc un zambet fals si urat. Ea devine serioasa si se uita la tata si il saruta. Eu ma infurii si ma ridic de la masa brusc.
Eu: SA VA TINA SI PE VOI!
Urc sus enervata. El vine dupa mine.
El: Gata! Ce ai patit?
Eu: A INLOCUIT-O PE MAMA CU O TARFA!
El: Intalnirea asta e foarte importanta pentru mine! Macar fa-o pentru mine!
Eu: Incerc! Dar nu ma pot uita la femeia aia si la tata fara sa ma infurii!
El: Trebuie sa reusesti.
Eu trag are in piept si mergem.
Tata: Totul e in regula?
El: Ăăă... da, e ok...
Tata se uita la mine.
Tata: Totul e in regula?
Eu, fara sa imi ridic privirea din supa spun un "da" sec. Se face liniste la masa. Era stanjenitor.
El: Ăăămmm.... si pana cand stati?
Tata se sterge cu un serverel mai elegant ca niciodata si se uita la mine.
Tata: 3 zile.
Eu: Unde?
Tata: Ăm... pai... ne gandeam ca vom sta la voi.
Eu ma uit la el cu niste ochi mari.
Eu: Nu mai avem paturi de 2 persoane.
El: Nu e nimic. Vor sta la noi, daca vor.
Eu: CE? TU DE PARTEA CUI ESTI?
El se uita la mine cu o privire ciudata.
Clara: Cum adica?
Eu: Noi vom dormi in patul nostru si ei in paturi diferite.
El: Da, dar ei sunt musafirii si...
Eu: Dar el e si tatal meu! Si ea...
Tata se uita la mine putin trist. Dar nu imi pasa.
Eu: EA STIE?
Tata: Ce sa stie?
Clara: Ce sa stiu?
Eu ma ridic iar brusc de la masa.
Eu: Aici nu veti dormi! Ea nu va dormi in camera unde dormea MAMA!
Tata: Dar acum ea e mama ta si...
Eu: MAMA NU VA FI INLOCUITA NICIODATA DE UNA CA ASTA!
Tata: De ce de fiecare data cand vorbim ajungem in starea asta...
Eu: Ce? CE INTREBARE E ASTA? INCA NU STII? INCA? TU NU INTELEGI NIMIC? DE FIECARE DATA ITI ZIC DE CE SI TU TOT NU INTELEGI? SI O MAI SI INLOCUIESTI PE MAMA? MAMA ERA PERFECTA, SI TU INDRAZNESTI SA O UITI?
El: Calmeaza-te...
Tata: Macar eu nu imi regasesc dragostea in cineva ca EL!
Eu raman cu gura deschisa. El tacea. Avea lacrimi in ochi.
Eu: GATA! Mi-a ajuns! Iesi afara si tu si tarfa ta nenorocita si sa nu te mai intorci vreodata! Sa nu ma mai suni!
Tata: CUM I-AI ZIS?
Eu: MARŞ!
Ei ies afara iar tata se uita la mine urat si imi da o palma. El il ia pe tata de brat si il strange tare..
El: PE EA NIMENI NU O LOVESTE! NIMENI! NICI MACAR TU!
Tata: De la mine binecuvantare nu iti iei!
Vorbea cu mine. Eu aveam lacrimi in ochi.
Eu: Mama te-ar fi pocnit in clipa asta, mai tare decat cum m-ai lovit tu pe mine... pleaca si sa nu te mai intorci... te urasc....
Tata tace si pleaca. Eu incep sa plang si ii sar lui in brate.
Eu: Ce ne facem?
El: Daca ai mei imi dau binecuvantarea va fi bine.
Eu: Nu, nu legat de asta. Legat de tata... se va casatori cu tarfa aia....
El: E alegerea lui.
Eu: O inlocuieste pe mama...
El: Dar tu nu....
Ma ia in brate si ma duce in dormitor unde ma pune in pat si adorm.